VitaminaCE

De la țară...

2011-08-04T22:36:00.005+03:00

Substantivul „țăran” este deseori folosit pentru a eticheta un mârlan.

Justificare.

În realitate nu avem nimic cu țăranii de rând care muncesc pentru obținerea hranei prin roadele pământului și creșterea animalelor. Nu avem nimic cu băbuțele cu pestelcă ce povestesc pe la fântâni despre nepoții plecați în țări străine. Nu avem nimic de împărțit nici cu Moromete nici cu Vitoria Lipan. Modelul arhaic al țăranului român a rămas bine înrădăcinat în stânile de munte, în satele cu meșteșugari, în cele mai uitate vetre, unde mirosuri de brânză și de fân se întipăresc în pereți de chirpici și așternuturi țesute de mână. Îi iubim pe țărani. În ridurile celor bătrâni stau anii de muncă la câmp și copiii ce au zburdat prin ogrăzi; în piepturile celor tineri bat inimi harnice, deopotrivă sfioase și pătimașe. La țară săracu-i sărac și bogatu-i bogat, iar acul nu se caută niciodată în carul cu fân.

Schimbăm registrul. Frumusețea patriarhală a vieții la sat cunoaște de ceva vreme un proces ireversibil de alterare. E ca atunci când un meteorit a lovit Pământul și au crăpat dinozaurii. E fatal. Demitizarea țăranului român îl azvârle pe acesta în aceeași oală cu mârlanii de rând, de la oraș, care nu știu să respecte, să arunce gunoiul la coș, să asculte muzica la un volum de bun simț...

Amu, doar cei over 40s mai stau să se îngrijească de gospodării și de pământuri. Cei mai tineri pleacă la muncă-n Italea. Sau în Anglea. Sau oriunde. Și-și iau mașini cu volanu pe dreapta și când se-ntorc acasă bagă manele la maximum ca să audă fetele. Care fete nevirgine o ard numai glam și pițipongesc; și au facebook și iPhone și când vine tătuca bat de la birtul din sat, dă cu pumnu în masă, că de ce nu au pus de mămăligă, că toată ziua umblă după golani, că el o umblat cu pantalonii rupți ca să țină la școală o c...

Mai sunt țărani care îmi spun: „Voi ăștia de la oraș, nu știți ce e munca, ce e ăla aer curat, mâncați de la supermagazin numai E-uri”, dar așa, cu un aer superior, ca și cum noi am fi niște pubertini ce nu cunosc despre copulație. „ Auzi, nene, eu nu m-am luat de tine că te caci afară sau că nu ai apă curentă să te speli cum trebuie...Tu de ce mă amărăști?”zisei eu... Pentru că voi ăștia de la țară nu sunteți toți niște harnici și niște productivi. Pentru că populația țării nu are cum să se hrănească numai dintr-un stoc limitat cu produse bio, de la țară; și-atunci au apărut ăia greii, care au investit și au crescut găini în incubatoare, care găini ciupesc crupe cu hormoni pe bandă rulantă. Oameni deștepți n-ați mai dat. Nu prea se mai nasc poeți la țară...Mai mult cocalari sau oieri de succes.

Astfel, am constatat că, inclusiv prin procesul demitizării ţăranului român, cuvântul „țăran” cunoaşte o nouă apreciere, total diferită de cea clasică, desemnând o persoană superficială, grosolană, inadaptată. Când te fac „țăran” nu înseamnă că am ceva cu cei s-au născut sau locuiesc la ţară, ci înseamnă că te consider mârlan. Punct.

Șincodată

2011-04-03T21:54:00.002+03:00

A mai trecut un an, ca un dor, ca o piatră de pe inimă. Amintirile rămân și mă bucură. Cui îi mai e dor de un ”șou la șosete”, de-un prof nebun de prin liceu, de prima iubire (dar nu ultima), de caseta cu Taxi ștearsă de tata, de mers după ”țoale”, de libertate, când ai atâtea pe cap?:)Cu toate că m-am săturat de introspecție și de extrospecție, continui să procesez fiecare zgomot, fiecare cuvânt, sentimente și anotimpuri. Mă gândesc până la epuizare. Mă gândesc ziua și noaptea, fără să am vreo revelație, doar așa, pentru că vrea creierul meu.

Nu vreau să trag concluzii și nici să planific CEVA vreodată. Ăsta-i jurnalul meu.Cred că doar am crescut; în niciun caz nu m-am schimbat, ci doar am crescut...

Și ce dacă?

2010-11-16T11:01:00.003+02:00

Băi, dacă stau să mă gândesc bine, gaura neagră e doar în capul vostru. În curând îi veți crede chiar și pe pe experții nutriționiști, esteticieni, blablabla, care vă vor spune că e indicat să aveți o dietă bazată exclusiv pe iarbă păscută și că nu e bine să vă expuneți la lumina zilei pentru că, mai mult ca sigur, vă va îmbătrâni tenul. Idioată epocă, cu piticul ei porno cu tot!
Vorbeam dăunăzi cu taica prin bucătărie (n-am mai avut demult așa o discuție). Creierul meu era în colaps, adică nu chiar...puteam să înțeleg foarte bine ce îmi transmitea emițătorul dar să construiesc o frază elocventă în completarea și dezvoltarea discursului, ba! Ăsta era blocat pe romanu fluviu, că în literatura română prea s-a inventat nimic, că Păunescu...na! deși avem cartea în bibliotecă și are unele bucăți de le știm pe de rost, și tot așa...Și apoi am început să râdem despre proști și despre creduli. Oricum ce voiam să zic e că tot ce ni se întâmpla era real. Savuram împreună acea conversație, nu pentru a trece timpul ci pentru a petrece un moment în timp...Am mai spus și o repet, latinii ăia nu erau chiar atât de fraieri...Carpe diem, ziceau ei. Pentru că, dacă în permanență ești alertat de posibile situații ale un viitor incert, mai mult ca sigur ești un prost și uiți să prețuiești ce ai lângă tine, ce e palpabil, ce merită văzut, auzit, mirosit, acum!

It's over

2010-09-27T22:43:00.003+03:00

Mi-e dor să stau de vorbă cu sormea în bucătărie, până târziu.
Mi-e dor să mă mângâie mama pe frunte și să-mi spună că va fi bine.
Mi-e dor să mă scol la cinci cu tata.
Mi-e dor să mă rog cu bunica.
Acum plâng în mine. Noapte bună!

Dragi români

2010-06-23T14:22:00.002+03:00

Haideți (sau mai bine zis haide-ți) să îl venerăm pe Diaconescu
Să purăm cizme cool vara
Să uităm limba română
Să ne părăsim țara
Și să-l uităm pe Eminescu

Să credem că știrile-s pe Antena 3
Sau pe Realitatea
Că viața e un shot în club
Un teanc de euro, un cont în lei
Să păcălim moartea
Să ne tragem gresie-n sufragerie
Mirosul florilor de tei
Străin ne fie, pe vecie

Să rupem grătarele
difuzoarele cu sunet surround,
Caii putere să cutremure valea
Plasme și lumânări parfumate
De toate-adunate
Pe post de suvenir din Italea
Să o ardem la canapele
De piele
Cu o cola de 10 RON
Şi când stăm pe tron
Să citim reviste
Colorate, cu ţâţe-n meteo.

Te salut, generaţie de aur!

Simplu

2010-05-06T10:20:00.003+03:00

În fiecare dimineață mă trezesc cu zâmbetul unui copil și nimic în lume nu poate egala acest lucru. Din acest zâmbet mi-am dat seama că oamenii s-au născut pentru a râde și pentru a plânge; restul nu merită trăit. Cât trăiești viața pe pământ trebuie să guști din toate, ca mai apoi să le știi pe toate și, prea târziu, să devii mai înțelept.
M-am născut ca să pot primi acel zâmbet. Simt că trăiesc datorită lui.

Bunica

2010-04-12T11:22:00.008+03:00

Articol pentru Cristi

2010-04-09T11:20:00.002+03:00

Drăguci! fumociu lu mama fumoci. puci mică. ti mănânc. Eghiu. phrptpfrrr! muah muah muh.iubești mama...

De Pasti

2010-04-03T23:36:00.002+03:00

Cristi doarme. Suntem singuri acasă pentru că toți au plecat la Înviere. Ne mulțumim doar cu vizionarea documenarului de pe Trinitas. Oare dă și slujba de Înviere la 12? E primul an în care nu cânt ” Hristos a înviat” la biserica din deal. O să-i cânt lui Cristi când s-o trezi...
În fiecare an e răcoare în sâmbăta asta, ba chiar picură. Acum la tv oamenii ating flacăra ce nu arde de la Jerusalem. Probabil că la mine la biserică își face apariția încet-încet tot cartierul, ca să-și ocupe loc. Îs sigură că la predică tata o va tăia prin mulțime spre casă, că oamenii își vor încălzi nasul la lumânare și își vor picura ceară pe haine.
Acu' arată de la catedrala patriarhală. Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Hristos a-nviat!

2010-04-03T11:56:00.002+03:00

E Paste si ma simt ca un OU
Toujours se va gati salata de BOU
Se-aude ca a-nviat in ECOU
Batrani se-ncalzesc la RESOU
Iar iubirea e orice altceva decat un BIBELOU...

2010-02-27T13:03:00.002+02:00

Merg pe strada insorita cu ghebul sus, intrebandu-ma,ca intotdeauna, unde merg. M-am obistuit deja sa nu cer indicatii pentru ca nimeni nu vorbeste limba mea.
Tot ce stiu acum este ca ma simt bine dupa ce am renascut. Unele simturi s-au ascutit, altele au amortit si se lasa incet umbra peste memoria diminetilor din fata ferestrei rosii; le-as vrea inapoi, dar nu fara tine.
Cateodata ma gandesc ca numai eu ma gandesc la tine...

For mi corazon

2010-02-23T09:34:00.003+02:00

In amintirea acelor dimineti

Asculta mai multe audio Muzica

AT LAST!

2010-02-08T12:19:00.004+02:00

Pot spune ca deja am descoperit sensul vietii la nici 24 de ani. Numele lui de cod este Vrabiuta iar cel adevarat este Cristian-David (nume pus de ta'su). Mare isprava: am reusit sa creez o fiinta careia sa-i ofer toata dragostea mea, neconditionat, si sa merite asta.
O fost greu cand l-am nascut, da' asta o sa o povestesc probabil pe un forum pentru mamici. Oricum, mi-am gasit un job fuull time, 24 din 24, iar cand imi permit sa ma furisez doua ore in oras, cu treaba, am flash-uri cu chipul lui. Il iubesc cand zice derivati de "g" (insemnand "ngh", "agu", "ungu" etc.), cand plange, cand rade, cand face poop;))
Bai, ce emo eram anu trecut!!! Ce implinita si responsabila ma simt acu'! Iar simtu' asta al responsabilitatii nu vine din constiinta si nici din statutul de mama, ci vine dintr-o dragoste imensa, cat universul de mare.
Cu neuronii stau mai naspa dupa experienta graviditatii si a nasterii; am uitat sa scriu si uit nimicuri.
Cam atat de pe planeta noastra. Salvati planeta!

2009-10-19T13:18:00.003+03:00

At last....

2009-10-10T12:05:00.002+03:00

At last, my love has come along,
My lonely days are over,
And life is like a song,

Ohhh at last
The stars above are blue
My heart was wrapped up in clover,
The night I looked at you

I found a dream that I could speak to,
A dream that I, can call my own,
I found a thrill, to press my cheek to,
A thrill that I, have never known,

Ohhh you smile, you smile
And then the spell was cast
And here we are in heaven,
for you are mine, at last!

canta Etta James

Inviteishan

2009-08-31T20:27:00.002+03:00

2009-07-07T10:33:00.001+03:00

În sfîrsit, ce mai atîta vorba pentru nimica toata? Ia, am fost si eu, în lumea asta, un bot cu ochi, o bucata de huma însufleita din Humulesti care nici frumos pîna la douazeci de ani, nici cuminte pîna la treizeci si nici bogat pîna la patruzeci nu m-am facut. Dar si sarac ca anul acesta, ca în anul trecut si ca de cînd sînt, niciodata n-am fost...
Semnat Ion Creanga

Phil Collins - In the air tonight
Asculta mai multe audio Muzica

Jurnal de bord

2009-07-02T13:57:00.003+03:00

Ieri seara am simtit copilul miscand. Prima data mi-a parut o fluturare de aripi ingeresti dupa care se simtea intens...nu contenea sa se opresca. Mai umflata este burta in partea dreapta;)) Doctorita mi-a spus ca e posibil sa fie baiat, asta dupa ce mi-a zis acu o luna ca e fata sigur:)) Si, de aceea, i-am spus aseara copilului : "Hotaraste-te! Esti fetita sau baiat???!!!" Nu conteaza ce e pana la urma pentru ca mi-ar fi drag oricum, dar nesiguranta asta ma omoara!
Burta e in continuare insesizabila ( se vede un pic doar cand sunt dezbracata) si ma rog la Dumnezeu sa iau in greutate. Azi, 16 saptamani si 5 zile

The King is dead...Long live the King!

2009-06-26T10:02:00.002+03:00

LOS ANGELES – Michael Jackson, the "King of Pop" who once moonwalked above the music world, died Thursday as he prepared for a comeback bid to vanquish nightmare years of sexual scandal and financial calamity. He was 50...
Fuck You yahoo pentru abordarea rapanoasa.Ce a lasat asta in urma lui n-o sa lase vreodata nici mama lu yahoo nici a lu google.
Chiar mi-au dat lacrimile azi in autobuz...se uiat lumea la mine ca la felu' paispe. Dupa ce am coborat m-o strigat niste fraieri dintr-o masina de BT...o aiurit nush ce...da eu plangeam si nu m-am obosit sa ii mai bag in seama pe cocalari. Promit un articol profund despre Michael.

2009-06-19T17:41:00.001+03:00

Mircea Vintila-Draga miruna
Asculta mai multe audio Muzica

2009-06-05T13:23:00.002+03:00

Yiddish Balkan Express...două CD-uri vă rog!

Muzica bună nu se aude pe atomic sau MTV. Nu se pune la terase sau în discoteci. Nu e mixată de un dj cunoscut într-o hală. Muzica bună se simte şi mai apoi se ascultă. Muzica bună se ascultă şi nu se uită niciodată. Muzica bună e întotdeauna aia pe care o cauţi peste tot şi nu o găseşti decât neaşteptat, fortuit, din greşeală.
Există muzică bună însă îmi permit să cred că nu există gusturi bune. Nici rele.

Într-o zi va îngenunchea o planetă întreagă în faţa unei melodii. Manelişti, roacări, folkişti, clasici, tribali, country, din frunză, vor asculta smeriţi dar nu cu urechea ci cu inima.
Acum că mi-am permis 2 minute de aiureală mă-ntorc la ce aveam de făcut.

2009-05-26T21:57:00.007+03:00

Numaratoare

2009-05-26T21:50:00.001+03:00

Marie Maica Preacurata, ceea ce ai purtat in pantecele tau cel binecuvantat pe Mantuitorul a toata lumea, inconjoara-ma pe mine, pacatoasa, cu dragostea ta de Maica si du rugaciunea mea la Fiul Tau si Dumnezeul nostru, ca sa-mi binecuvanteze pruncul pe care-l port in pantece si sa ma invredniceasca sa-l aduc la lumina in chip firesc si sanatos, intarindu-ma cu puterea dreptei Sale, intru care bine am nadajduit. Amin!

Castravetele cu zahăr

2009-05-26T21:20:00.002+03:00

Sensul vieţii este iubirea. Iubirea înseamnă să te dăruieşti. Castravetele cu zahăr e mai dulce acum, iar cuvântul "împreună" cântăreşte mai mult. Probabil voi rămâne la fel de neînţeleasă cum e castravetele servit cu zahăr...Sau poate acel " împreună" ne va duce mai departe, acolo unde amândoi visăm. Şi-tr-o zi o să-ţi sărut pielea moale pe plajă gândindu-mă " ce bine îi stau ochelarii de soare şi ce bine am făcut că am crezut în noi".

Daca acest blog ar fi o floare, este ca s-ar ofili?...

2009-05-13T11:46:00.002+03:00

E un pic greu sa te desprinzi de tine, cel fara de sens, pentru a te gandi the new you, la puterea a doua...e un destin dublat cu bune si rele inmultite, cu fiecare bataie a inimii in ecou, cu dorinta de a reusi pentru un scop dincolo de pamantesc. Atunci cand esti la varsta la care nu mai e necesar sa ceri voie, iti vine sa ceri voie. Atunci cand n-ar trebui sa plangi plangi.Atunci cand cel mai apropiat om ti-e cel mai indepartat; cand stii ca tre' s-ajungi, da' nu stii cum ci doar unde...

varzete

2009-05-06T11:27:00.001+03:00

Din verdele de-afara
Din geamul insorit
Din tot ce n-am mancat
Vomit acum, vomit...

2009-04-27T16:23:00.001+03:00

“Dacă iau o decizie bazată pe situaţia mea actuală, cum mă voi simţi atunci cand situaţia se va schimba ?”

Buzele tale, două petale...

2009-04-14T22:31:00.004+03:00

Ce este dragostea- Secreţie hormonală sau boală a sufletului? Scop sau cauză? De mii de ani suntem proşti cu toţii (că o iau cam de când s-a inventat scrisul, nu măzgălelile din peşteri). Ne-am chinuit să o scriem, să o prindem în buchete de trandafiri, să o ducem în luna de miere sau să ne uităm la Trădaţi în dragoste, pentru ca în final să o uităm şi să o confundăm cu un "hai pisi, ce pregătim la micul dejun"
OOOOf...
E de multe ori ură şi iubire în acelaşi timp. Nu era chiar bou Catull când îi scria Lesbiei poeme tâmpite gen odi et amo; da' era ceva ce în clasa a XII-a nu putea pricepe...Nu-ş câte carmine şi câte abureli s-au mai scris pe lumea asta, da ştiu că de când te iubesc inima mea bate-n ritmul unei poezii cu un ifinit de strofe egale.
De ce mi s-ar părea gustos să-ţi miros părul şi de ce ascult enrique doar pentru că apare pe o sticlă de parfum care-ţi place ţie? De ce mă impresionează ideea de jumătate, de ce îmi plac poeziile,de ce m-am născut...
Mă simt ca într-un videoclip, în care, păşind pe o stradă pustie şi proaspăt udată de ploaia trecătoare, adulmec mirosul de verdeaţă cu asfalt şi zâmbesc ca o vacă la păscut. Bineînţeles că port un trench foarte lung, până-n pământ, negru, pe care la un moment dat îl dau jos spre a-mi învălui pielea în răcoarea nopţii. În acest timp mă gândesc că, dacă totul ar fi perfect, ne-am iubi precum doi handicapaţi, roz de inconştienţi...
Mai zicea şi freaku ăla de Manu Chao în Fou de toi că je te bois dans mon cafe; Mai era şi Bryan Adams cu I do it for you. Blond. Băi, îs nişte clişee- pe cât de banale, pe atât de romantice;îmi vine să urlu cu voce de bărbat şi să mă bucur cu ochi de copil. Îmi vine să te iau în braţe şi să te muşc de o ureche.Nu-ntelege nimeni arta chiar de-i scrisa ea si cu litera P.

Chopin se citeşte Ciapin ...

2009-04-11T13:14:00.001+03:00

bethowen
Asculta mai multe audio Muzica »

2009-04-09T23:40:00.000+03:00

Uneori ne place sa cautam evidentele :)

Oul rotund. Preambul pentru Paste

2009-04-09T22:58:00.005+03:00

Traind in aceasta sfera carteziana mi-am permis sa imi cufund ego-ul in cenzura. In afara de vot pro/vot vontra mai exista si abtinerea. Din pacate aceasta nu dureaza mult pentru ca fiind mai mult gri, risti sa fii exilat din sanul societatii; si, oricum, odata si-odata tot trebuie sa iei o decizie, chiar daca ti-e lene sa te duci pana la alimentara. Urasc conceptul de decizie pentru ca orice decizie am lua, atat imprejurarile cat si urmarile ei NU TIN DE NOI!
10 aprilie. La multi ani mama, te iubesc, iti multumesc pentru toate...

Visatorii

2009-04-02T12:18:00.006+03:00

Visatorul este o specie umana foarte des intalnita in societate, avand ca principale caracteristici : lipsa de concentrare, gandirea pozitiva, rabdarea si, paradoxal, incapacitatea de a face acelasi lucru de doua ori, de a verifica, de a reciti.
Cea mai iubita dintre visatori se grabea intr-o miercuri sa ajunga la serviciu pentru (ca era ceasul fara zece). Ajunsa in statie, mersul lin ii fu intrerupt de vizualizarea autobuzului ce tocmai decolase. Visatoarea mima ca se grabeste sa prinda din zbor busul si facu o fata de caine plouat ca sa il induplece pe soferul intre doua varste. A oprit... Ce bucurie. Se tari cu picioarele amortite spre bus si calca in noroiul de pe marginea trotuarului. Avea o ghiulea de noroi in talpa si totusi a urcat cu ea in bus, unde toti calatorii o priveau cu nedumerire. Lua un loc, langa o doamna in varsta si incepu sa se uite in geamul insorit. Timpul zbura si venise momentul sa coboare; se ridica copacel, indecisa, simtind privirile insistente din spate. O miscare brusca a busului, ca un bobarnac in titirez o facu sa se dezechilibreze si sa se loveasca la tibie. Nu-i nimic, fruntea sus! Durerea a disparut in 20 de secunde...

Sclipiri de geniu

2009-04-01T21:05:00.003+03:00

Redau acum cea mai stralucita creatie a mea, scrisa in liceu:
Oda Magdei
O, Magda!
O, Magda!
O, Magda!...

Poemul integral poate fi consultat in carnetul de la Achelaritei

Fara titlu. Scrisa de tata, azi.

2009-04-01T21:03:00.002+03:00

Deci, de Raducu Pinzaru:

Incepuse sa planga pamantul
Ma latrau pietrele
Parsive la calcatul in picioare !
Praf si lumina
In viscerele
Trupului convalescent
Dupa truda supravietuirii
In anonimat !
Totul este la superlativ
Ce bine !
Dar cu mine
Cum ramane ?
Fara bilet
Fara romante si firmituri
Acum sensul
Depinde de tine !
O DOAMNE
Sa nu ma ierti
Doar lasa-ma
Sa fiu langa TINE !

Poezia lui

2009-03-31T12:50:00.005+03:00

Aici nu-i loc de romantisme
Nici de discutii deviante
In care sa-mi diseci truisme
In gesturi gri si enervante

Aici nu-i loc de te iubesc
Si nu se poate cum vrei tu
Nu-i loc deloc sa te privesc
In loc de da, e loc de nu...

Aici nu-i loc pentru rabdare
Nici nu incape un sarut
Insa-n teribila stramtoare
Din cand in cand am loc sa f..

Azi e marti. O sa mor necunoscuta

Peisaj de primă vară

2009-03-25T20:01:00.012+02:00

1.Tastatura este murdară, deci are microbi. E jeg pretutindeni...Azi a nins cu fulgi mari, a nins viscolit pe asfaltul uscat. Dupa câteva ore de vomă cerească a ieşit soarele şi a intrebat " Băi, ce p..mea se-ntâmplă aici?!". Şi a pictat un decor de vanilla sky...

2.Primăvara oamenii se îmbracă mai subţire iar florile răsar gingaşe răspândind mirosuri de nou. Speranţa reînvie în suflete, la fel şi ţâţele în cimitirul bluzelor subţiri. S-a înnoit şi marfa în piaţă - Nu numai pe stradă ci şi la discotelniţă -dacă te duci desigur, oferta este generoasă mulţumind hormonii amorţiţi pe timpul iernii. Poţi întreba simplu cât e kila de mere, de pere, de pepeni sau efectiv poţi să întrebi şi tu "cât e kila de buci" dacă eşti tipu' direct. Vânzătoarele îşi vor etala pe tarabă cele mai bune produse şi te vor îmbia cu oferte atrăgăoare, promoţie de primăvară, pentru că la vară poţi oricum să vezi la mare cururi goale câte vrei... Eternul mister feminin a pierit, sugrumat de un sutien cu push-up. Mai sunt încă masculi care îl caută, în romantismul lor de viţei neprihăniţi, dar legea pesimismului ne spune clar că se vor transforma la rândul lor în boi mari deoarece vor accepta şi ei, omeneşte, realitatea imediată, săritoare-n ochi: ţâţa.

3. Nu am înţeles niciodată obiceiurile şi superstiţiile de la nunţi. Nu o să le trec acum pe toate în revistă ci o să vorbesc despre un aspect. Atunci când mireasa se află la biserică aşteptându-şi porţia de " Isaia dănţuieşte", în cazul în care îşi face apariţia în curtea lăcaşului o altă femeie-mireasă, trebuie să-şi ascundă privirea de aceasta spre a evita ghinionul-ghinioanele. Şi uite-aşa miresele stau cu spatele una la cealalta, ca nu cumva ziua cea mare să fie pătată precum un căcăţăl pe rochia albă. Ieu personal, dacă în ziua nunţii mele întâlnesc o altă mireasă în curte la unde bate toaca mă duc frumuşel, o iau de mână, mă uit în ochii ei şi îi doresc multă fericire, sănătate şi să o iubească frumosul soţ, pentru că aşa e frumos şi civilizat. Mai mult ca sigur risc să fiu blocată, în încercarea mea de a socializa, de un grup de domnişoare de onoare, cumătre, naşa mare,naşa mica, naşa medie etc., stupind în sân şi făcând un scut uman de rochiţoaie a la nunta la români

4. Când beau cu tata o bere în bucătărie recităm asta:

"Nu cerceta aceste legi,
Că eşti nebun când le-nţelegi!
Din codru rupi o rămurea,
Ce-i pasă codrului de ea!
Ce-i pasă unei lumi întregi
De moartea mea!"
din Coşbuc, Moartea lui Fulger

Şi chiar mă gândeam dacă mai există în vremurile astea vreun copil de 23 de ani care să-i recite viitoarei soţii, în Teatrul de Vară din Costineşti:

Frumoşii trandafiri pe care-i creşte
În parcul meu, bătrânul grădinar
Răsar la soare din pământ murdar,
Precum din simţuri dorul se iveşte.

....nu ştiu sigur autorul...ceva M. Codreanu...

P.S The beauty is in the eye of the beer holder...haha

N-am chef de reguli...

2009-03-18T22:05:00.003+02:00

Stau prost cu memoria da pot sa-mi amintesc lucruri pe care nu le-am trait si sa le simt exact ca atunci cand nu s-au petrecut?
Cum ar fi ca stateam asa in apartamentul meu mic din centru la etajul 2 si era lumina-n casa numai afara noapte si canta laura stoica sau o piesa de la micael delta pe care am auzit-o la emi si mi-a trimis-o de curand pe mess. Era demult tare Si in geam vedeam afara si in acelasi timp se reflecta lumina din bucatarie cu moaca mea cu tot. Simteam o prezenta, dar nu stiu daca era cineva langa mine sau nu. Cred ca maidegraba asteptam pe someone. Si ma gandeam in sinea mea, OH ce bine e sa fii o femeie independenta, sa depasesti pragul in care scrii poezii in cap pe care le uiti a doua zi, sa te desprinzi de cuibu copilariei, sa poti sa spui da sau nu cand vrei si sa nu-ti fie frica sa adormi singura-n casa dupa 12 noaptea. Si nu aveam televizor, doar un calculator pe care scriam teme;)) si mai citeam bloguri din cand in cand ca sa inteleg psihologia blogarului roman si sa ma regasesc in refularile tuturor scriitorilor virtuali, sa-mi placa cum scriu altii doar pentru ca sunt deacord cu ideile lor si sa scriu la randul meu fara pretentii de a fi recunoscuta vreodata pentru scrisul meu. Doar un joc al dejtelor pe tastatura prafuita, in loc sa ma uit in oglinda ma uit in suflet si ma gandeam cum sa scriu cu dejtu ca cu pixu fac bataturi la mana si evrica am descoperit cu dejtu bati in tastatura si uite-asa ies literele.
Si revenind la acea seara era singura seara in care singuratatea era pentru mine ceva placut deci deloc spuuchi si nu aveam nevoie de niciun element adjuvant cum ar fi alcoolu sau tigara sau dragostea si eram eu vazandu-mi sufletu in sticla de la geam, poate ca era termopan. Si ma gandeam ca desi sunt 99% fericita lipseste ceva... Era emotia...

Innebunim, adesea, fix la sase

2009-03-04T21:35:00.003+02:00

de Manolescu Gorun

Înnebunim - adesea - fix la şase
Când îngerii de ghips au înflorit
Mitraliind misterul de mătase
Din visul unor flori de mărgărint

Se cerne fin o groază de argint
- Ecoul se amplifică prin case
Purtându-ne în catedralele ce mint -
Şi-nebunim- atuncea - fix la şase

Funeral blues, by W. H. Auden

2009-03-04T12:43:00.001+02:00

Stop all the clocks, cut off the telephone,
Prevent the dog from barking with a juicy bone,
Silence the pianos and with muffled drum
Bring out the coffin, let the mourners come.

Let aeroplanes circle moaning overhead
Scribbling on the sky the message He is Dead,
Put crepe bows round the white necks of the public doves,
Let the traffic policemen wear black cotton gloves.

He was my North, my South, my East and West,
My working week and my Sunday rest,
My noon, my midnight, my talk, my song;
I thought that love would last forever; I was wrong.

The stars are not wanted now; put out every one:
Pack up the moon and dismantle the sun;
Pour away the ocean and sweep up the woods:
For nothing now can ever come to any good.

Wystan Hugh Auden (n. 21 februarie 1907 - d. 29 septembrie 1973) a fost un poet englez, considerat printre cei mai importanţi şi influenţi scriitori ai secolului al XX-lea.Poemul său ironic de dragoste Auden's ironic love poem Funeral Blues (iniţial scris pentru a fi cântat de prietena sa soprana Hedli Anderson) a fost citit emoţionant în filmul din 1994 "Patru căsătorii şi o înmormântare" (Four Weddings and a Funeral).( Wikipedia)

Mă simt ca un furnicar...

2009-02-25T23:46:00.001+02:00

Salvaţi Planeta.

2009-02-25T23:01:00.004+02:00

Sunt conştientă că voi fi contemporană cu sfârşitul acestei lumi dar nu-mi pot lua gândul de la biscuiţii cei de cacao pe care îi rumeg liniştită în obscuritatea camerei. Ştiu că fumatul ucide, dar numai eu şi femeile măturătoare de străzi mai băgăm câte-un MORE. Ştiu că dacă eşti bun automat eşti prost, dar mă ambiţionez cu orice ocazie să-mi anihilez egoismul...

Sincer m-am săturat ca tot ce fac să fie la nivel microscopic. Cred cu ardoare în ziua când noi, cei tineri, cu sufletele-n pioneze, ne vom uni în cadrul celei mai mari şi mai puternice secte ever, spre a înfăptui acel ceva ce va (ceva ceva ce va ce va) schimba planeta. Mă numesc Salvaţi Planeta şi vă rog, vă rog io tare mult: Salvaţi planeta!...:(

Pe mess

2009-02-16T18:27:00.003+02:00

- Intri pe mess mai diseară să vorbim?
- De ce pe mess, n-ar fi mai bine să ne întâlnim?

Eu nu reuşesc să mai transmit nimic prin messenger. Sunt atât de absentă, de invizibilă, încât probabil oamenii uită că mă au în lista lor de messenger. De fiecare dată când intru pe messenger intru în interes purtat de fes, sau pentru a lua poze. Sunt atât de infimă pe messenger încât o singură dată am dat mass pentru că a veam nevoie de ceva pentru altcineva, şi nimeni nu mi-a răspuns. Sunt atât de infimă pe messenger încât am mai puţin de 100 de contacte în listă cu adress book cu tot.

Pe messenger lumea are avatare ciudate; cu buci, cu ţâţă, cu buze înlăcrimate, cu iubitu'/iubita sau din ciclul "cultu' personalităţii". Şi eu îmi puneam din astea, cu mine, că-mi plăcea cum am ieşit. Acum nu le mai văd rostu'...

Pe mesinger, oamenii au şi statusuri;Gen : "love is", " bizi/dnd/plecat", " care are tema la fizică cuantică", "vând ceasuri dă firmă", "online numa' pt. Grigore" ş.a.m.d

Mie nu îmi mai place pe mess.Decât să ne-ntâlnim pe messenger, mai bine ne-ntâlnim în altă viaţă, sau în uichend la un suc. Recunosc eu că mai vorbesc cu Magda din când în când, pentru că ea este rară percum un inorog şi pentru că înţelege scrisu meu de pe messenger... Dar pur şi simplu câteodată stau şi mă întreb: " O tempora, o mores, Eu de ce mai am id de messenger?!"...

Dintr-una-ntr-alta

2009-02-11T17:34:00.003+02:00

Unii oameni măsoară fericirea în bani, alţii în mililitri, alţii în centimetri. Unii oameni sunt deştepţi alţii mai puţin destepţi. Unii oameni iau, alţii dau, unii au, alţii n-au. Da' eu ştiu un singur lucru: n-o să am linişte până când nu o să ajut un om sărman. Nu este vorba despre un act de milostenie creştină, nici despre simţu' civic.

Ca să dezvolt, o să mă explic. Acu' o săptămână, în staţie la 30, sub pod, aştepta autobuzul alături de mine un copil, un băiat . Era îmbrăcat cu o pereche de pantaloni de treinig din fâş rupţi şi cu o geacă tot ruptă, cusută la mână de el, că mă-sa nu cred ca ar fi cusut atât de prost. Avea cusături genul cinci zile lucrătoare ||||| tăiate, adică barate. Fesul lui era unul ponosit, în stilul tonetă; de ghiozdan nu mai zic, vai de steaua lui ghiozdan! Se vedea pe faţa băiatului că era un om cuminte, chiar timid. Ochii lui trişti nu ar fi sperat niciodată să vadă vreun brand Ecko, Nike sau Adidas. Cred că se ducea la şcoală din moment ce avea ghiozdan;)). La şcoală unde copii răi râd de el pentru că n-are ţoale de firmă, pentru că e SĂRAC! La şcoală unde nimeni nu stă de vorbă cu el, în afară de ciudatul clasei, sau supraponderalul clasei; la şcoală unde nici nu ar îndrăzni să o salute pe cea mai drăguţă fată pentru că ea nu se uită decât la băieţii gelaţi şi parfumaţi; unde profesorii îi scad din puncte pentru că nu e bine îmbrăcat şi îngrijit; unde atunci când plouă stă opt ore pe zi cu ciorapii uzi în papucii rupţi. Dragă copilule, îmi promit că de astăzi de câte ori o să te revăd o să-ţi dăruiesc câte ceva din ce am eu. Sper să primeşti şi să nu mă consideri vreo psihopată. Cel mai tare îmi doresc ca atunci când voi avea bani să te întâlnesc iar şi să îţi pot da şi ţie să îţi cumperi nişte haine decente, iar atunci când voi avea şi mai mulţi bani o să îţi dau să îţi cumperi nişte superţoale dă firmă. Vreau să te rog ceva: nu-i lua în seamă pe cei care râd te tine, nici pe părinţii tăi săraci care nu-s în stare să îţi poarte de grijă. Peste ani lucrurile vor sta altfel, poate chiar se vor schimba în bine. Te mai rog să ţii cont de faptul că poţi să ai toţi banii din lume (aşa cum zice maneaua) şi să te simţi gol înăuntru. E important să simţi ploaia, atunci când te plouă, să oferi locul tău oamenilor în vârstă din autobuz şi să apreciezi oamenii după cum şi ei te apreciază pe tine. Nu uita să speri! În epoca asta tâmpită în care suntem bombardaţi de informaţie, electronică, comercial, sex, substanţe nocive, etc., cei ca tine sunt pe cale de dispariţie. Aşa-i, tu eşti un specimen rar şi trebuie să te conservi cumva. Şi te mai rog ceva: să faci o cruciţă când treci pe lângă biserică ( Dumnezeu te ştie, El nu te-a uitat)

Un alt aspect: Întotdeauna trebuie să fim mulţumiţi cu ce avem, cu ce ni s-a dat şi să profităm de fiecare secundă, de fiecare sunet, de fiecare parfum.
Mâine este ziulica mea. Acum trei ani ţineam un jurnal tâmpit în word în care consemnam toate evenimentele importante ale zilei ( acestea evident lipseau, deci scriam practic despre nimic). După trei ani sunt fericită că scriu pe blogul meu, că sunt împăcată cu mine; şi-mi place să cred, ca în fiecare an, că anul acesta va fi mai bun

Complaint

2009-02-03T23:14:00.000+02:00

Stop...

2009-02-03T23:09:00.000+02:00

Dragă jurnalule...

2009-01-28T21:06:00.004+02:00

Poate ţi-a părut că mi-am întins umerii pe o pernă moale, a nepăsării. Dar să ştii tu că nu e deloc aşa! Încă mai analizez, încă mai tac, încă sacrific idei zeului Uitării şi nici perna, nici patul nu-mi sunt moi în noapte. Să ştii că fredonez "Singur pe drum" în gând sau şoptit atunci când trec pe fosta stradă pietruită, astăzi pavată ca pentru supermarketul din vecini.Urechea mea e muzică iar ecourile le aud în creier. Poezia o văd şi-n firele de praf de pe mâini şi-n microbii din autobuze. Am făcut bilanţuri şi le-am răsturnat cu o bătaie a inimii, am fost pesimistă şi mi-a trecut. În permanenţă am impresia că mai e un pic din toate şi totuşi nu se va sfârşi. Sunt recunoscătoare.
Pa jurnalule, te pup! Ai scos şi asta de la mine! Hai papapapa papapapapaa pa!

Ii dispri o fata cari suferi din cauza la unui ninorocit macho, da si ea i bagaboant pt ca sie arunca in bratili caritabili;)) =))

2009-01-28T20:59:00.003+02:00

Vaya Con Dios - Pauvre Diable
Asculta mai multe audio Muzica »

Partea buna: suna bine. Partea proasta: P'asta si p'aia cu "dintr-o mie de femei" ...n-o sa mi le cante nimeni niciodata:)

2009-01-15T22:04:00.001+02:00

Catalin Josan - vrei nu vrei
Asculta mai multe audio Muzica »

Aiurea pe net- noua descoperire! Prea tareeee!:)

2009-01-14T22:12:00.002+02:00

Heirup:)

2009-01-14T21:53:00.001+02:00

2009-01-12T22:29:00.003+02:00

Iera o zi de iarnaprimavara can soarele se juca prin paru lui frumos si-avea ochii mari si blanzi el sau soarele? Si totu era senin in suflet si-n gand si-afara si pretuiesc acel moment mai mult acum can stiu mai multe...Trecand ani am zburat impreuna dincolo de nori si am indurat deopotriva infernul da mai stiu ca plus fara minus nu se poate la fel cum nu exista lumina fara intuneric si, si , si, si , si cateodata simt ca nu exista reguli, cum ar fi cele ortografice in fine bla bla bla...Si-mi place sa ma gandesc cateodata cazand in butoiu cu melancolii la viata noastra dubla, in care conducem o planeta si profetim viitorul stralucit al omenirii fata de care ne-am separat in ipostaza de semizei sau ceva pentru ca nu-i asa? nimeni nu mai este ca noi si noi nu suntem ca nimeni. Daca as fi un cuvant as fi dragoste si stiu ca or sa rada toti de mine pentru ca acuma se poarta hardcore si nu romantic. Da as fi in definitiv dragoste pentru ca este singurul lucru in care mai sper dupa potop, e singuru lucru care ma face sa vad in gramezi de gunoaie palate scaldate in soare, la fel can acea zi can se auzea melodia asta, niste clisee tampite si un bitman tampit, da foarte foarte expresiva. Manclin in fata acestei lumi fatarnice si doresc sa fac public prin acest post faptu ca pentru mine dragostea na murit na murit...ma predau, puteti sa ma alungati din cetate, sa ma exilati uneva departe, da eu tot o sa scriu poezii la mine-n gand si o sa am insomnii pentru ca o sa ma gandesc la cele mai nesemnificative amanunte in aparenta pentru ca traiesc pt acele momente scurte care-ti aprind inima intrun mod stupid...Conform statisticilor mele cel mai des mi-am spus in gand ca nu mai pot. Chiar daca scriu pe hartie ca mai pot inseamna ca doar ca ma mint spre a trece mai departe. Si chiar nu-mi pasa, nu-m pasa, nu-mi pasa de barierele societatii, nici de ce cred altii despre mine, pentru ca de astazi voi tinde spre eliberarea spiritului. Nu am baut nimica...

2009-01-12T22:24:00.000+02:00

Holograf - Dincolo de nori
Asculta mai multe audio Muzica »

Oboseala îşi spune cuvântul

2009-01-06T22:38:00.002+02:00

Din Emeric Imre - Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca-ntotdeauna

De cand ma simt tot mai bogat de tine

Imi stau pe tample soarele si luna

Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine

Si uite, nu are cine sa ne-ajute

Abia mai tine lumea ale sale

2009-01-04T22:38:00.003+02:00

Nici bine nu se potoli cârnatu-n maţ că şi-ncepură şcoli,servicii şi-alte vicii. Şi geru' ne-a pictat în geamuri în vreme ce ne-am odihnit şi urătorii i-am primit. Acu' te-ntorci din Matrix la viaţa ce-o iubeşti, pentru că e naşpa! Multă sănătate în noul an care începe cu doi şi se termină-n nouă, la fel ca notele la mate din clasa a IV-a! Dă-ne Doamne, şi nouă!

Christmas Spirit

2008-12-18T19:48:00.002+02:00

S-au spart becuri,

Luminile au curs,

Brazii au ars de vii,

Ca nişte torţe-n noapte.

Cu fulgii care-au nins,

De ce n-ai vrut să vii?

Să stai măcar un ceas,

Tu iarnă, gri ca toate!

Din ciclu " Ce mai e nou?"- Idei principale

2008-12-16T23:07:00.006+02:00

1. Anagrama serii: PAUL SORPATA

2. "- Te urăsc!"
"- Ştiu, şi eu mă urăsc când te iubesc!"

3. Crăciunul se apropie geruind ca o nălucă, ecouri ale Siberiei se aştern peste pardesiele-n carouri...

4. Mi-am adus aminte când scriam la şcoală idei principale.

5. TCM rulzzzzzzzzzz!

6. Nicio-mbrăţişare, doar rutină şi vise de nimic.

7. " -Ce faci de sărbători?" " - Petrec într-o lume imaginară, cu prietenii mei imaginari!"

8. Am un blog de doi lei, dar promit, promit, promit, că, într-o zi, când o să fiu mare, o să scriu ceva vital pentru soarta omenirii

Atât pentru astăzi. O să-mi cânt în gând " Fii mai bun, de Crăciun!"... :)

2008-12-03T08:42:00.002+02:00

NO MONEY! ZERO!

În decorul depresiv,

Caut banii până mâine,

Caii trenului tardiv,

Cozonaci umpluţi cu pâine.

Pentru Raluca. I finally got it!

2008-11-26T17:07:00.003+02:00

DE CE?

2008-11-26T15:01:00.004+02:00

A nu se întelege că mi-am făcut blog pentru că am o părere foarte bună despre felul în care scriu, sau despre mine în general!

Scriu pe blog pentru că:

¤Formulez mai bine în scris decât oral

¤Consider că scrisul este o formă de exprimare în total acord cu tot ceea ce înseamnă personalitatea mea

¤Îmi place să joc jocul cuvintelor

¤Sunt demiurgul, creatorul propriului meu univers, criptic, numai de mine înţeles

Remember

2008-11-25T14:17:00.000+02:00

10 paşi în alcătuirea recenziei unei cărţi pe care nu ai citit-o

2008-11-25T13:02:00.007+02:00

Motto:

"Surâsul fetei din tramvai

M-a fermecat definitiv

Am înc-o dramă la activ

La fel ca domnul Ion Susai

-Cine e Ion Susai?

-Un prieten de-al meu, nu-l ştii dumneata!" (Filantropica)

Iată care sunt cei zece paşi:

Pasul 1 : Verificarea copertei. Textura mată sau lucioasă, culori calde sau reci, volumul dintre coperta 1 şi coperta 2, etc.

Pasul 2: Mirosul. A nou, a papetărie, sau a altceva...

Pasul 3: Titlul. Cum se intitulează cartea, ce îţi inspiră titlul, lungimea titlului.

Pasul 4: Autorul. Numele autorului. Se află acesta în acord cu titlul cărţii? Dar cu imaginea de ansamblu a copertei? Ce-ţi inspiră numele autorului: om harnic, om însurat, trubadur, etc.

Pasul 5: Poze. Ilustraţii de pe copertă sau din interiorul cărţii. Densitatea acestora, alb-negru sau color, etc.

Pasul 6. Calitatea hârtiei.

Pasul 7. Sari peste prefaţă deocamdată...Mai bine te uiţi la numărul de pagini sau la cuprins!

Pasul 8. Citeşte primul paragraf, după care aruncă o privire peste ultimul. În ce ton începe cartea şi în ce manieră se încheie aceasta? (optimist-pesimist, ambiguu, etc.).

Pasul 9. Dacă paragrafele mai sus menţionate nu ţi-au inspirat nimic, citeşte de unde se deschide cartea, două trei-enunţuri sunt suficiente. Pe măsură ce ai dat paginile să te uiţi la poze, ai rămas deja cu frânturi din text...

Pasul 10. Citeşte prefaţa, apoi dacă este cazul postfaţa. Acestea trebuie citite în întregime şi nu pe sărite!

La finalul acestui demers ar trebui să te simţi ca şi cum ai fi citit întreaga carte! Succes!

Giving up is an art...

2008-11-19T13:48:00.006+02:00

Materialul şi imaterialul s-au ciocnit iar ca două plăci tectonice, în conştiinţă. Iată ce a ieşit:

Stâlcind banala necredinţă,

Ideile ce ne unesc

Îmi care că au dispărut...

Din cauză de neputinţă,

Am renunţat că n-am putut!

(Amarnic greşeşti, de stai să te gândeşti)...

2008-11-18T00:05:00.003+02:00

Dumnezeu să-i odihnească pe toţi cei care şi-au pierdut viaţa în mina de la Petrila! Prea multă sărăcie în ţara asta, prea multe drame...

2008-11-07T13:51:00.004+02:00

Edgar Degas: " Absintul"

Încă din primele stadii anticipative ale conştiinţei, oamenii au căutat şi caută în continuare să obţină stări agreabile prin blocarea suferinţei fizice sau morale, prin stimulare euforizantă, prin somn sau uitare.

În situaţia când pentru obţinerea stării agreabile se recurge la substanţe care determină strâmtorarea conştiinţei, se produce concomitent un efect oniroid (asemănător stării de vis) care generează filia, ce poate ajunge până la dependenţă faţă de agentul care a permis instalarea tranzitorie a stărilor fantasmatice de beţie şi eventual starea drogomanică anunţată prin instalarea tulburărilor mentale.

Istoria civilizaţiilor arată că, din cele mai îndepărtate timpuri, oamenii au căutat euforizarea prin intermediul drogurilor ce le-au stat la îndemână. Opiumul a avut dintotdeauna semnificaţia de "talisman" benefic, datorită capacităţii sale extraordinare de blocare a suferinţelor fizice sau morale, cât şi de a provoca reverii fantasmice, despre care se spune că l-ar fi călăuzit şi pe Buda să găsească drumul ( Karma) ezoterismului nirvanic.

James Cook consemnează în jurnalul său de bord obiceiul malaezilor de a se îmbăta cu opium, după care cuprinşi de amoc ucid tot ce întâlnesc în cale.

Lumea orientului apropiat a deprins exaltarea onirică şi provocată prin beţia cu haşiş, cea denumită în Iliada Nepentes, şi despre care Herodot scria că ar fi fost apreciată şi de străbunii ţinuturilor dunărene, care aveau obiceiul să se îngrămădească cât mai mulţi într-o încăpere unde aruncau seminţe de cânepă peste pietre încinse la foc, fumigaţia respectivă provocându-le o deosebită frenezie.

Băştinaşii continentului american au cunoscut efectele beţiei cocainice obţinută prin mestecarea frunzelor de eritroxylon coca, stadiul iniţial de excitare neuromusculară fiind urmat, ca în cazul tuturor drogurilor, de apatie şi torpoare.
În sfârşit precolumbienii ţinuturilor texane şi mexicane sanctificau efectele onirice produse de mescalina şi ciupercile halucinogene.

Mai presus de toate drogurile, ca ancestralitate şi răspândire, se plasează totuşi, alcoolul, denumit de vechii celţi " whisky" şi de gali " l'eau de vie" pentru efectele sale stimulatoare, "dătătoare de viaţă".

Din cuprinsul generic al noţiunii de alcoolism, se diferenţiază următoarele categorii clinice, cu implicaţii medico-sociale diferite:

- beţia alcoolică obişnuită " ebrietas vulgaris", pe care şi-o provoacă voluntar şi în mod episodic unele persoane în scopul creării unei stări agreabile, fără a ajunge la dependenţă de alcool;

- alcoolofilia. Sub această denumire reunim aspectele psihopatologice carcaterizate prin înclinarea deosebită pe care o resimt anumite persoane faţă de euforizarea prin consumul băuturilor alcoolice, apetenţă care conduce în timp la instalarea dependenţei şi alcoolismului cronic, indiferent de cantitatea de alcool ingerată sau de ritmul cronologic al ingestiei;

- alcoolomania. Sub această denumire reunim totalitatea aspectelor psihotice caracterizate prin alterarea discernământului asupra propriei persoane şi interrelaţiilor sociale, dezvoltate pe fondul consumului cronic de băuturi alcoolice, stările periodice de apetenţă dipsomanică ireductibilă, cât şi fenomenele psihotice supraacute apărute în mod excepţional la consumul unor cantităţi mici sau moderate de băuturi alcoolice (criza de beţie patologică)

După: Brânzei, P, Itinerar psihiatric, Editura Junimea, Iaşi, 1979

Error

2008-10-30T13:13:00.001+02:00

Soarele mi-a sărutat obrazul şi nothing else matters...
Scriu la un articol de două zile şi sună în continuare foarte "plat"...

Am un blog feminist...sau nu ;))

2008-10-29T18:32:00.009+02:00

Întotdeauna mintea va răni trupul şi trupul va răni mintea- exemplul cel mai concludent este cel al anorexicelor...Întâi aceste persoane îşi impun o imagine degradată despre propriul corp- şi de aici înfometarea, pentru ca, mai apoi, mintea să o ia razna din cauza condiţiei fizice precare pe care şi-au asumat-o. Pe toată durata prieteniei legate cu "d-ra Ana" femeile conştientizează puterea de decizie dobândită prin înfometare:" Sunt stăpâna propriei mele vieţi. Îmi pot controla propriul organism", însă acest regat pe care şi-l construiesc şi în care numai ele sunt stăpâne sălăşluieşte doar în conştiinţa lor, nefiind recunoscut de societate. Supraevaluarea fizicului în defavoarea psihicului, aparenţele dichisite cu vopseluri, photoshopuri şi haine glamour, înrămează o teribilă suprafaţă, ce doreşte să ne ascundă cât mai bine sufletele pentru ca în final să uităm de ele...

În altă ordine de idei, oare sunt bărbaţi care suferă de anorexie? Cert este că mai mult de 90% dintre victimele anorexiei sunt femei. De ce? Pentru că femeile sunt prea slabe ( la figurat, nu la propriu). Trăind în marea lume a bărbaţilor de la Adam încoace am învăţat că fără ajutorul lor nu putem schimba o siguranţă şi întotdeauna ne măsurăm calităţile fizice cu ale celorlalte femei din încăpere pentru a şti dacă mai suntem sau nu în perioada de valabilitate- concurenţa...

Cu siguranţă aţi văzut femei independente care ştiu să rezolve ca la carte o pană de cauciuc. La extrema cealaltă se află categoria care suspină atunci când se rupe o unghie. Mi-e greu să mă înscriu în vreuna din exterme cu toate că, sincer, apreciez aspectele pozitive ale fiecăreia; mi se par fenomenale femeile masculinizate, care nu-şi fac probleme de mirosul degetelor după ce fumează (pe stradă) şi care răspund pe măsură "ofticaţilor" din trafic atunci când li se adresează injurii. În acceaşi măsură cred că fiecare femeie trebuie să fie o mică prinţesă, sau o regină, în funcţie de vârstă... părul mirosind a parfum, obrazul trandafiriu, pielea acoperită de dantele fine...Ei, dacă misterul feminin n-ar mai exista, ce s-ar întâmpla? Ne-am transforma într-o mare comunitate de gay?!!;))

Vreau tare mult să continui articolul...

Melodia zilei- se ascultă dimineaţa devreme sau seara pe la 6

2008-10-29T18:11:00.002+02:00

Povestiri din canal. Episodu' 3

2008-10-29T15:42:00.006+02:00

Am deschis ochii într-o zi de toamnă...

În cerdacul adormit de frunze sorbeam nişte zaţ de cafea pe care ea mi-l lăsase în grabă înainte să plece la serviciu. Primisem cu o zi înainte un plic, şi nu apucasem să-l deschid. Expeditorul- anonim...Plicul- pe tăviţa cu medicamente. Surpinzător era faptul că ea nu umblase încă în el; avea acest obicei, să verifice corespondenţa, de fiecare dată înaintea mea...Fiind grăbită, probabil că i-a scăpat sau pur şi simplu nu i-a mai acordat importanţă.

Mesajul era unul clar... Ştiam că vor să mă racoleze, dar nu într-un timp atât de scurt. Într-adevăr, cariera mea era în plină ascensiune, aveam tot ce un tânăr de 30 de ani îşi putea dori; rareori stăteam în şezut- mereu în picioare, drept, inspiram un aer de supremaţie; păream proaspăt scos din cutie, anesteziam orice miros cu al meu : tabac amestecat cu parfumul luat de nevastă-mea. Mi-am asumat statutul de bărbat de la 20 de ani, de când a murit tata. Tot atunci am avut: prima femeie, prima bătaie şi primul trabuc... Deşi eram conştient de împlinirea masculinităţii mele, nu mă vedeam implicat în alte activităţi deosebite de munca pe care o susţineam la laboratorul de cercetare. Şi iată că, venise şi acea zi în care eram invitat, discret, printr-o batistă de saten jacard cu inscripţia brodată: V.G, în sânul unei societăţi despre care nu ştiam mare lucru, decât speculaţii în spiritul "Lăsaţi orice speranţă, voi, cei care intraţi"...

Era cu atât mai imbecilă invitaţia cu cât nu puteam răspunde, nu ştiam unde să mă duc, la cine mă duc şi de ce...Am început cercetările pe cont propriu pentru că mi-a fost stârnită curiozitatea într-un mod surprinzător.De aici a început totul...

Test

2008-10-27T23:06:00.004+02:00

The Idiot Test! Eu am încercat!

Soare de octombrie

2008-10-27T12:41:00.008+02:00

Poezie- strofă goală,

Fără rimă, fără gânduri;

Aşternute pe o coală,

Literele dorm în rânduri.

Povestiri din canal. Episodu' 2

2008-10-26T20:34:00.003+02:00

Încă mai ţineam poza Dinei în portofel. Un boschetar cu portofel, asta eram! De câteva ori, chiar şi azi, au încercat să mi-l fure...Nişte copii...Cum să furi portofelul unui om al străzilor? Mon Dieu!... ce poţi găsi în el? M-am amuzat.

O poză a ei, o poză cu mine şi cu ea în Île-de-France, moneda mea norocoasă, două carduri expirate şi nişte bonuri de la cumpărături îşi au reşedinţa în banalul portofel maro din buzunarul hainei mele mucegăite.

Câteodată, când e frig tare şi se face condens îl scot din buzunar şi îl şterg cu mâneca, apoi mă uit la fiecare poză în parte, la bănuţ, la bonuri; mă gândesc la atunci, la acum, dar niciodată la ce o să fie...

Azi m-au fugărit nişte câini în faţa Universităţii, astfel că gardienii de acolo nu s-au mai ostenit să vadă despre ce este vorba; au lăsat patrupedele să-şi facă treaba. Speram să dau cumva de G., de la Catedra de Fizică Moleculară, pentru că voiam să pun cumva punct vieţii mele de gunoier, voiam să cer pentru prima dată în viaţă ajutorul cuiva, să strig : " Hei, am clacat, eu sunt de vină! M-am întors după zece ani din morţi! Iată-mă, în carne şi oase, eu, profesorul, doctorul E.C!...". Dar cine ar fi stat de vorbă cu mine vâzându-mă în halul în care sunt, jegos, duhnind a sărăcie, neras şi cu ochii traşi de curent? M-am amuzat iar...Ce stupid din partea mea să apar aşa, ca un intrus, în acel loc public în care mocnesc tinereţea, setea de cunoaştere, grija imaterială a marilor maeştri ( aşa ne spuneam între noi când ne adunam la reuniuni, protocoale şi alte tam-tamuri)!

Mi-am dat seama că nu am judecat bine de la primul lătrat al câinilor...Ce-o fi fost în capul meu?! Să cer ajutor?...Nu am nevoie de ajutor! Numai eu mă pot ajuta pe mine şi de aceea va trebui să-mi continui călătoria pe străzile capitalei, hulit şi înjurat de toţi nebunii, miluit de sufletele unor trecători grăbiţi, atacat de câini...

Vă voi spune odată cum a început totul, şi cum am făcut greşeala fatală, greşeală ce m-a aruncat într-o altă viaţă, cea de jos, a intemperiilor şi a microbilor.

Povestiri din canal. Episodu' 1

2008-10-25T17:45:00.007+03:00

Era o seară caldă...Nu de mai, de februarie!. Aburii ieşeau din canal ca duhul din lampă, iar aurolacul era pe terminate. Mi-am zis să mă ridic uşor de pe bordură şi să fac puţină mişcare ca să nu anchilozez. "Zece mii...Sărumâna!" Nici nu s-a uitat la mine; Oamenii care îţi dau bani ţi-i îndind cu scârbă pentru că eşti nespălat, deci neigienic. Majoritatea îşi fac datoria de "bunul samaritean" dorind să scape cât mai rapid de aceste gesturi ingrate, pulsând în inima unei societăţi filantropice din care EU nu fac parte.

Iluminatul stradal era mirific; lumina cădea pe strada udă ca-n alte dăţi, conturând un patinoar fantastic pe care alunecau în voie maşini ale timpului. Am strănutat tot drumul până la Neculai. Când am ajuns la ghenă mă aştepta întins cu o sticlă de carmol în braţe. Mi-a făcut din mână să vin lângă el, semn că nu putea să se ridice sau să-mi vorbească. Mai demult, îmi mărturisise că avea probleme mari cu plămânii. Acum l-au răpus...

" Asta-i ultima noastră băută-mpreună..."- s-a străduit să-mi spună printre dinţii de argint...Şi-ntradevăr aşa a fost; Spre dimineaţă am văzut cum au venit şi l-au luat. Era ţeapăn.

Idei pentru stand up comedy

2008-10-23T14:24:00.006+03:00

1. Femei cu celulită pe faţă

2. The- pronunţat " ză"

3. Pizza cu copite

4. Pubertatea

5. Ce idei geniale îmi vin în minte noaptea-n pat şi cum le uit imediat după ce mă trezesc....

6. Mozaicuri din unghii şi alte resturi umane

7. Lucrezi la fabrica de vibratoare

8. Bloggeri români

21 octombrie

2008-10-21T13:24:00.004+03:00

Ce este mai uşor: să inventezi scuze sau să-ţi ceri scuze? O cură de îngrăşare sau o cură de slăbire? Un fulg de nea sau un fulg de raţă? Să te laşi de ţigări sau să te laşi de băutură? Să urci pe munte sau să înoţi în mare? Să aprinzi lumina sau să o stingi?

Versul de dragoste s-a uitat în oglindă de câteva ori şi a devenit strofă. Poate că mi-e teamă să nu-mi sfârşesc viaţa ca fiind o poezie necitită. Poate mi-e teamă că cel care nu mă va citi eşti chiar tu. Pot fi o poezie prea urâtă sau prea plictisitoare...incertă, prea lungă, prea scurtă, fără rimă, fără suflet, fără muzică, fără talent,fără mesaj...

Dar ştiu că, până la urmă, trebuie să fiu poezia preferată a cuiva!
Şi mai ştiu că: fac multe enumeraţii când scriu, ideile nu sunt legate logic una de cealaltă, nota textului este una foarte personală şi concentrată spre un anume cititor...

Fără titlu

2008-10-18T12:53:00.005+03:00

Îmi este foarte greu să mă refulez într-o postare pe blog . Mă simt penibil încifrând ce simt în nişte texte. Sunt grele pauzele dintre cuvinte şi mă dor toate e-urile, m-urile, c-urile... Doamne, cât de mult mi-aş dori să fiu singurul om de pe pământ, să pot vorbi numai cu mine, pentru că astfel aş fi înţeleasă tot timpul, păsuită, iertată, mi-aş inventa scuze şi aş râde de mine! Din tâmplele care dor storc câteva ipoteze de autoanaliză, le mărunţesc şi le trimit în străfundul gândirii, unde niciodată nu mă mai intorc pentru că nu găsesc rostul...
Fiind mereu conştientă de momentul în care sentimentul ia locul raţiunii mă complac în operaţiile pe cord deschis. Să te iubeşti pe tine însuţi e egoist? Dar dacă ai fi singurul om din lume, ar mai fi egoist? Aş vrea mult de tot să mă iubesc!... Oare pieptul meu e făcut să fie apăsat numai de sentimente faţă de ceilalţi? Îmi pare că m-am pierdut undeva pe drumul de când am început să simt dragostea faţă de mama şi până acum...Oare ne reprezintă ce simţim pentru alţii? Dacă nu simţim nimic pentru noi înşine o fi vreo virtute?
Orice bucată de hârtie capătă o formă dacă o mototoleşti; Dacă te apuci să scrii ceva pe ea deja are un înţeles pentru tine; Conţinutul, însă, e atât de neaccesibil celorlalţi! Tocmai de aceea introduci notele explicative...
Revin!

Alegoria Nimicului

2008-10-14T14:13:00.007+03:00

Necuvintele si cuvintele se razboiau la mine-n cap.Aiurea, tastatura nu voia sa scrie cu diacritice...In ochi imi jucau lumini flamande evadate din monitor.Fundul tocit de scaun se resemnase iar clipirile erau o adevarata gimnastica. Respirand odata sau de doua ori m-am gandit mai departe si-am ajuns nicaieri.M-am intalnit cu Nimicul;I-am spus ca nu-mi pare nici rau nici bine si ca parca as mai sta pe-aici (Stiam insa, ca tre' sa ma-ntorc odata si-odata).

2008-10-05T21:58:00.004+03:00

Ce înseamnă pentru mine a nice wedding 8->

2008-10-02T22:02:00.005+03:00

Daţi-i şi poeziei o şansă!

2008-10-01T23:37:00.006+03:00

Daţi-i şi poeziei o şansă!

Din când în când ţintiţi şi imaginarul!

Va trebui să vă treziţi însă

Când va face "tititit!" deşteptătorul...

Daţi-i şi iubirii o şansă!

Căci poezia ce-o va pune în inimi,

Va fi strivită de al orei 16 trafic...

La persoana I

2008-09-29T23:46:00.005+03:00

Sunt încă un adolescent redutabil.
Doar prin cuvinte,
voi lăsa posterităţii Nimicul!
Sunt ascultător de muzici bune
şi compozitor în minte;
Dealtfel, trăind stări echivoce
mi-am perecţionat tehnicile ignorării prezentului maculat;
Printr-o dragoste rapace,
m-am prefăcut în Omu' Invizibil...
Simţământu' pentru tine-i imuabil. Mhhhh...

A murit Guţă

2008-09-24T13:08:00.005+03:00

A murit Pitiş, a murit Iordache, a murit Luchi... Noi toţi avem parte de un sfârşit, deopotrivă oameni şi animale.

Guţă a venit pe lume în toamna anului 1996 şi tata l-a adus de la serviciu în Dacia 1300 cu elemente de 1310. Predecesorul lui Guţă a fost Gudu, un câine legat şi curajos, icredibil de inteligent.

Guţă era câinele nostru. L-am numit Guţă după Guguţă, o carte scrisă de un autor basarabean (Spiridon Vangheli) lansată la Palatul Culturii la parter când eram noi în clasa a-IV-a.De fiecare dată când am fost întrebaţi cum se numeşte câinele nostru am făcut precizarea că nu l-am botezat după cântăreţul de manele cu dinţi. Guţă câinele a fost dinaintea lui Nicolae Guţă.

Coada lungă şi urechile blegi nu denotau inteligenţă, dar ochii lui blânzi ne spuneau întotdeauna "Mulţumesc! Vă iubesc!". Guţă a îndurat multe ploi şi ierni reci, fapt pentru care plămânii lui au cedat... Vara râdea cu gura până la urechi şi cu limba scoasă; îi era frică de foc şi de artificii; câteodată avea ochii bulbucaţi de la curent sau îl înţepau insecte de bot ca să i-l umfle. Era alb cu negru. Nu era prieten cu omul care citea contoarul de gaz şi a sărit pe sutana părintelui venit cu ajunul. Lătra şi el cu alţi câini.

Odată s-a ţinut după noi până la Favorit şi l-am pierdut. A venit acasă trei zile mai târziu, ucis dar mândru. Acum nu se mai întoarce.

2008-09-16T12:24:00.005+03:00

Adrian Păunescu

Antiprimavara

Ce daca vine primavara

Atâta iarna e în noi

Ca martie se poate duce

Cu toti cocorii înapoi

In noi e loc numai de iarna

Vom îngheta sub ultim ger

Orbecaind pe copci de gheata

Ca un stingher spre alt stingher.

Si vin din patriile calde

Cocorii toamnei ce trecu

Si cuiburi si-au facut la stresini

Si lânga mine nu esti tu

Ninsori mai grave decât moartea

Au fost si sunt si vor mai fi

La mine-n suflet este vifor

Si vin nebuni sa faca schi.

Si ninge pâna la prasele

Ninsoarea-mi intra-n în trupul tot

Un dans de oameni de zapada

Ce îmbratisarea n-o mai pot

La noi e iarna pe vecie

Doi fosti nefericiti amanti

Ia-ti înflorirea, primavara

Si toti cocorii emigranti.

Primavara, care-ai fost

Nu veni, n-ai nici un rost

Poti sa pleci suntem reci

Iarna ni-i pe veci.

PENTRU MARIA

Filme XXX

2008-09-08T13:18:00.002+03:00

My Personal Vision

Never had the right shoes...

2008-09-01T19:38:00.005+03:00

Am un suflet desculţ şi ghebos. Am un suflet nici bărbat nici femeie...Şi-mi spune în fiecare zi că alfabetul nu începe cu a, b, c doar pentru că alţii vor asta. Îmi spune că dacă ai coborî acolo înăuntru şi l-ai cunoaşte n-ai mai iubi materialul. Îmi spune că aşteaptă mereu pentru că îi place răbdarea. Plânge pentru că altfel n-ar mai fi suflet.

Nu vreau să mă conformez. Nu vreau să simt după reţete. Lumea mea e cum vreau eu să fie şi nu-mi pasă dacă-s naivă sau nebună pentru că "naiv" sau "nebun" nu există pentru mine.

Nu am avut niciodată papuci frumoşi. Nu am niciodată papuci potriviţi ţinutei pe care o port.Pot să spun depre papucii mei că sunt mari şi că mă încalţă. Câteodată m-au ros sau m-au bătut...Câteodată îmi ies din picioare. Câteodată mă împiedic din pricina lor şi mi se spune că sunt " ameţită". Dar "ameţit" nu există pentru mine la fel cum nu există nici "naiv" nici "nebun".

Tot ce aş vrea să faci tu...e să ajungi până la sufletul meu să-i încălzeşti picioarele, căci îi e frig şi mi-e dor de tine...

Harry Potter

2008-08-06T00:41:00.001+03:00

Inerţii

2008-07-30T21:50:00.012+03:00

Idei de SMS-uri predefinite, pentru sărbători, despărţiri, mi-e dor de tine, etc..

Zadarnic dansau frenetic idei,

Căci somnul le duse departe;

Şi-n patul tău cald aşteptând să mă iei,

Sorbind suava mireasmă de tei,

Mi-am zis: "Tot departe-i!"...

Sunt singură noaptea.

Paianjenu străbate monitoru'.

Amărăciunea îmi străpunge sufletu'.

Şi acum ştiu că tu nu eşti cel care-a fost, ceea ce rimează foarte bine cu "mă simt prost" şi cu "fără rost".

Te mişti gri în materia chinuită a lumii

şi câteodată muşti din surâsul lunii.

Umblând în cutia cu vise,
Ne-au ucis fluturi;
I-au prins în insectar…
Înfigând bolduri.
Acum larve se sinucid
La mine-n sertar,
Sângerând în decorul acid
După uşi închise,
Edenuri promise
Se zbat amar.

Patimi se nasc din genuni

Spre drumul inchis mă poartă

Eu cred în poeţii nebuni

Şi-n limba latină moartă.

Stomacul gol… de-ar fi creierul stomac,
Tentacul diform m-a prins
Şi-n doi kilometri cât ne desparte eu te iubeşte până la moarte.

Vor urma...

2008-07-26T20:36:00.008+03:00

O lume cu prea mulţi oameni şi prea puţini copaci...
O mască fisurată şi un suflet mutant ca după Cernobîl... Melodii preferate... Un mănunchi de amintiri,răni, încercări şi două cearcăne; prea puţine răspunsuri; reacţiile mi s-au transformat între timp în dizabilităţi- sensibiliatea în paranoia- umorul în cretineli stereotipe. Viaţa e ca mersu' trenurilor, da' pe dos... Degringolada continuă în ecourile unei romanţe dintr-o viaţă anterioară.
Într-un sfârşit, rebuie să tragi linie şi să faci totalul? Eu trag două linii sub formă de cruce!
Soluţii izvorâte din apatie, decizii de moment, stări inefabile, se înlănţuie haotic până la punct. Punct? Eu pun două puncte: Ce urmează?:))- Da ce, ştiu ce a fost?!.

Lenuţa

2008-07-16T15:06:00.008+03:00

Asaaaaaaa! On va commencer! Acest articol îşi doreşte să elogieze o personalitate marcantă a anului 2008 şi anume Lenuţa Băsescu.Justificare: Pentru că e absolut inteligent să ai greşeli de exprimare când eşti persoană publică; apoi, discursurile învăţate pe de rost au aşa un iz al perioadei comuniste, al prostiei de a "toci" cuvânt cu cuvânt enunţuri pe care nu le înţelegi; Frumuseţea ţării în care trăim o găsim peste tot în fete, manechine şi fotomodele din toate satele şi oraşele, pentru că industria modellingului a cunoscut o ascensiune fantastică în ultimii ani, deci cu economia stăm bine; buzele ţuguiate sunt o chestie de atitudine- nimic nu e mai incitant pentru un bărbat decât sărutul unor buze siliconate cu gloss din abundenţă; nepotismul e a doua putere-n stat de la '89 încoace- ne place atât de mult să fim incompetenţi şi ne mai place deasemenea ca rudele noastre să ne fie cărţi de vizită; minunata celulită este o chestie tipic feminină şi universală, o am şi eu o ai şi tu, şi e atât de plăcut să o expui ochilor însetaţi de labagii; şuncile sunt la fel apetisante; genele false se poartă din anii '60- mai bine decât să-ţi întorci ochii cu rimeluţ; este atât de trendy să te cuplezi cu un fiu de baştan periculos care să te scoată la terase de cel puţin 15 RON cafeaua mică, care să-ţi facă toate poftele, numai în stilul high- life; A, da, şi neapărat tre'să ai şedinţe foto sau să te pozeze paparazzilii ca mai apoi toate revistele să te eticheteze drept brand-ul anului, şi toţi cititorii labili să-şi pervertească minţile gândindu-se la cât de frumoasă eşti tu şi cât de inteligentă în acelaşi timp. Cât despre maşină, se ia cu banu' jos, că doar nu eşti fraier de funcţionar public să-ţi faci rată la bancă;

Da, sunt cât se poate de invidioasă la fel cum sunt şi pe alte fete frumoase şi deştepte şi cu bani. Da-mi trece de fiecare dată când consult Dicţionarul Ortografic Ortoepic şi Morfologic al Limbii Române.

Blogu' vesel :)

2008-07-16T13:33:00.005+03:00

"Un blog de doi lei...Încă mai sunt probleme la partea de publicare, privind atât lipsa ideilor pentru eventuale compoziţii cât şi aranjarea în pagină. Cu răbdare însă, vom ajunge la performanţa de a scrie nişte supertâmpenii pe acest blog" Speră autoarea. Punct.

2008-07-14T13:13:00.013+03:00

Sunt tânăr doamnă!
By Mircea Dinescu

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă stie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape încă în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
Şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
Să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
Şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând printr-însa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu îşi ascute gheara
Deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Buna seara!