Sunt tânăr doamnă!
By Mircea Dinescu
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă stie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape încă în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
Şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
Să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
Şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând printr-însa bunicile şi unchii.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu îşi ascute gheara
Deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Buna seara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu