marți, 14 aprilie 2009

Buzele tale, două petale...

Ce este dragostea- Secreţie hormonală sau boală a sufletului? Scop sau cauză? De mii de ani suntem proşti cu toţii (că o iau cam de când s-a inventat scrisul, nu măzgălelile din peşteri). Ne-am chinuit să o scriem, să o prindem în buchete de trandafiri, să o ducem în luna de miere sau să ne uităm la Trădaţi în dragoste, pentru ca în final să o uităm şi să o confundăm cu un "hai pisi, ce pregătim la micul dejun"
OOOOf...
E de multe ori ură şi iubire în acelaşi timp. Nu era chiar bou Catull când îi scria Lesbiei poeme tâmpite gen odi et amo; da' era ceva ce în clasa a XII-a nu putea pricepe...Nu-ş câte carmine şi câte abureli s-au mai scris pe lumea asta, da ştiu că de când te iubesc inima mea bate-n ritmul unei poezii cu un ifinit de strofe egale.
De ce mi s-ar părea gustos să-ţi miros părul şi de ce ascult enrique doar pentru că apare pe o sticlă de parfum care-ţi place ţie? De ce mă impresionează ideea de jumătate, de ce îmi plac poeziile,de ce m-am născut...
Mă simt ca într-un videoclip, în care, păşind pe o stradă pustie şi proaspăt udată de ploaia trecătoare, adulmec mirosul de verdeaţă cu asfalt şi zâmbesc ca o vacă la păscut. Bineînţeles că port un trench foarte lung, până-n pământ, negru, pe care la un moment dat îl dau jos spre a-mi învălui pielea în răcoarea nopţii. În acest timp mă gândesc că, dacă totul ar fi perfect, ne-am iubi precum doi handicapaţi, roz de inconştienţi...
Mai zicea şi freaku ăla de Manu Chao în Fou de toi că je te bois dans mon cafe; Mai era şi Bryan Adams cu I do it for you. Blond. Băi, îs nişte clişee- pe cât de banale, pe atât de romantice;îmi vine să urlu cu voce de bărbat şi să mă bucur cu ochi de copil. Îmi vine să te iau în braţe şi să te muşc de o ureche.Nu-ntelege nimeni arta chiar de-i scrisa ea si cu litera P.

Niciun comentariu: