De la țară...

Substantivul „țăran” este deseori folosit pentru a eticheta un mârlan.

Justificare.

În realitate nu avem nimic cu țăranii de rând care muncesc pentru obținerea hranei prin roadele pământului și creșterea animalelor. Nu avem nimic cu băbuțele cu pestelcă ce povestesc pe la fântâni despre nepoții plecați în țări străine. Nu avem nimic de împărțit nici cu Moromete nici cu Vitoria Lipan. Modelul arhaic al țăranului român a rămas bine înrădăcinat în stânile de munte, în satele cu meșteșugari, în cele mai uitate vetre, unde mirosuri de brânză și de fân se întipăresc în pereți de chirpici și așternuturi țesute de mână. Îi iubim pe țărani. În ridurile celor bătrâni stau anii de muncă la câmp și copiii ce au zburdat prin ogrăzi; în piepturile celor tineri bat inimi harnice, deopotrivă sfioase și pătimașe. La țară săracu-i sărac și bogatu-i bogat, iar acul nu se caută niciodată în carul cu fân.

Schimbăm registrul. Frumusețea patriarhală a vieții la sat cunoaște de ceva vreme un proces ireversibil de alterare. E ca atunci când un meteorit a lovit Pământul și au crăpat dinozaurii. E fatal. Demitizarea țăranului român îl azvârle pe acesta în aceeași oală cu mârlanii de rând, de la oraș, care nu știu să respecte, să arunce gunoiul la coș, să asculte muzica la un volum de bun simț...

Amu, doar cei over 40s mai stau să se îngrijească de gospodării și de pământuri. Cei mai tineri pleacă la muncă-n Italea. Sau în Anglea. Sau oriunde. Și-și iau mașini cu volanu pe dreapta și când se-ntorc acasă bagă manele la maximum ca să audă fetele. Care fete nevirgine o ard numai glam și pițipongesc; și au facebook și iPhone și când vine tătuca bat de la birtul din sat, dă cu pumnu în masă, că de ce nu au pus de mămăligă, că toată ziua umblă după golani, că el o umblat cu pantalonii rupți ca să țină la școală o c...

Mai sunt țărani care îmi spun: „Voi ăștia de la oraș, nu știți ce e munca, ce e ăla aer curat, mâncați de la supermagazin numai E-uri”, dar așa, cu un aer superior, ca și cum noi am fi niște pubertini ce nu cunosc despre copulație. „ Auzi, nene, eu nu m-am luat de tine că te caci afară sau că nu ai apă curentă să te speli cum trebuie...Tu de ce mă amărăști?”zisei eu... Pentru că voi ăștia de la țară nu sunteți toți niște harnici și niște productivi. Pentru că populația țării nu are cum să se hrănească numai dintr-un stoc limitat cu produse bio, de la țară; și-atunci au apărut ăia greii, care au investit și au crescut găini în incubatoare, care găini ciupesc crupe cu hormoni pe bandă rulantă. Oameni deștepți n-ați mai dat. Nu prea se mai nasc poeți la țară...Mai mult cocalari sau oieri de succes.

Astfel, am constatat că, inclusiv prin procesul demitizării ţăranului român, cuvântul „țăran” cunoaşte o nouă apreciere, total diferită de cea clasică, desemnând o persoană superficială, grosolană, inadaptată. Când te fac „țăran” nu înseamnă că am ceva cu cei s-au născut sau locuiesc la ţară, ci înseamnă că te consider mârlan. Punct.