Povestiri din canal. Episodu' 3

Am deschis ochii într-o zi de toamnă...

În cerdacul adormit de frunze sorbeam nişte zaţ de cafea pe care ea mi-l lăsase în grabă înainte să plece la serviciu. Primisem cu o zi înainte un plic, şi nu apucasem să-l deschid. Expeditorul- anonim...Plicul- pe tăviţa cu medicamente. Surpinzător era faptul că ea nu umblase încă în el; avea acest obicei, să verifice corespondenţa, de fiecare dată înaintea mea...Fiind grăbită, probabil că i-a scăpat sau pur şi simplu nu i-a mai acordat importanţă.

Mesajul era unul clar... Ştiam că vor să mă racoleze, dar nu într-un timp atât de scurt. Într-adevăr, cariera mea era în plină ascensiune, aveam tot ce un tânăr de 30 de ani îşi putea dori; rareori stăteam în şezut- mereu în picioare, drept, inspiram un aer de supremaţie; păream proaspăt scos din cutie, anesteziam orice miros cu al meu : tabac amestecat cu parfumul luat de nevastă-mea. Mi-am asumat statutul de bărbat de la 20 de ani, de când a murit tata. Tot atunci am avut: prima femeie, prima bătaie şi primul trabuc... Deşi eram conştient de împlinirea masculinităţii mele, nu mă vedeam implicat în alte activităţi deosebite de munca pe care o susţineam la laboratorul de cercetare. Şi iată că, venise şi acea zi în care eram invitat, discret, printr-o batistă de saten jacard cu inscripţia brodată: V.G, în sânul unei societăţi despre care nu ştiam mare lucru, decât speculaţii în spiritul "Lăsaţi orice speranţă, voi, cei care intraţi"...

Era cu atât mai imbecilă invitaţia cu cât nu puteam răspunde, nu ştiam unde să mă duc, la cine mă duc şi de ce...Am început cercetările pe cont propriu pentru că mi-a fost stârnită curiozitatea într-un mod surprinzător.De aici a început totul...