Dragă jurnalule...

Poate ţi-a părut că mi-am întins umerii pe o pernă moale, a nepăsării. Dar să ştii tu că nu e deloc aşa! Încă mai analizez, încă mai tac, încă sacrific idei zeului Uitării şi nici perna, nici patul nu-mi sunt moi în noapte. Să ştii că fredonez "Singur pe drum" în gând sau şoptit atunci când trec pe fosta stradă pietruită, astăzi pavată ca pentru supermarketul din vecini.Urechea mea e muzică iar ecourile le aud în creier. Poezia o văd şi-n firele de praf de pe mâini şi-n microbii din autobuze. Am făcut bilanţuri şi le-am răsturnat cu o bătaie a inimii, am fost pesimistă şi mi-a trecut. În permanenţă am impresia că mai e un pic din toate şi totuşi nu se va sfârşi. Sunt recunoscătoare.
Pa jurnalule, te pup! Ai scos şi asta de la mine! Hai papapapa papapapapaa pa!