Iera o zi de iarnaprimavara can soarele se juca prin paru lui frumos si-avea ochii mari si blanzi el sau soarele? Si totu era senin in suflet si-n gand si-afara si pretuiesc acel moment mai mult acum can stiu mai multe...Trecand ani am zburat impreuna dincolo de nori si am indurat deopotriva infernul da mai stiu ca plus fara minus nu se poate la fel cum nu exista lumina fara intuneric si, si , si, si , si cateodata simt ca nu exista reguli, cum ar fi cele ortografice in fine bla bla bla...Si-mi place sa ma gandesc cateodata cazand in butoiu cu melancolii la viata noastra dubla, in care conducem o planeta si profetim viitorul stralucit al omenirii fata de care ne-am separat in ipostaza de semizei sau ceva pentru ca nu-i asa? nimeni nu mai este ca noi si noi nu suntem ca nimeni. Daca as fi un cuvant as fi dragoste si stiu ca or sa rada toti de mine pentru ca acuma se poarta hardcore si nu romantic. Da as fi in definitiv dragoste pentru ca este singurul lucru in care mai sper dupa potop, e singuru lucru care ma face sa vad in gramezi de gunoaie palate scaldate in soare, la fel can acea zi can se auzea melodia asta, niste clisee tampite si un bitman tampit, da foarte foarte expresiva. Manclin in fata acestei lumi fatarnice si doresc sa fac public prin acest post faptu ca pentru mine dragostea na murit na murit...ma predau, puteti sa ma alungati din cetate, sa ma exilati uneva departe, da eu tot o sa scriu poezii la mine-n gand si o sa am insomnii pentru ca o sa ma gandesc la cele mai nesemnificative amanunte in aparenta pentru ca traiesc pt acele momente scurte care-ti aprind inima intrun mod stupid...Conform statisticilor mele cel mai des mi-am spus in gand ca nu mai pot. Chiar daca scriu pe hartie ca mai pot inseamna ca doar ca ma mint spre a trece mai departe. Si chiar nu-mi pasa, nu-m pasa, nu-mi pasa de barierele societatii, nici de ce cred altii despre mine, pentru ca de astazi voi tinde spre eliberarea spiritului. Nu am baut nimica...