Dintr-una-ntr-alta

Unii oameni măsoară fericirea în bani, alţii în mililitri, alţii în centimetri. Unii oameni sunt deştepţi alţii mai puţin destepţi. Unii oameni iau, alţii dau, unii au, alţii n-au. Da' eu ştiu un singur lucru: n-o să am linişte până când nu o să ajut un om sărman. Nu este vorba despre un act de milostenie creştină, nici despre simţu' civic.

Ca să dezvolt, o să mă explic. Acu' o săptămână, în staţie la 30, sub pod, aştepta autobuzul alături de mine un copil, un băiat . Era îmbrăcat cu o pereche de pantaloni de treinig din fâş rupţi şi cu o geacă tot ruptă, cusută la mână de el, că mă-sa nu cred ca ar fi cusut atât de prost. Avea cusături genul cinci zile lucrătoare ||||| tăiate, adică barate. Fesul lui era unul ponosit, în stilul tonetă; de ghiozdan nu mai zic, vai de steaua lui ghiozdan! Se vedea pe faţa băiatului că era un om cuminte, chiar timid. Ochii lui trişti nu ar fi sperat niciodată să vadă vreun brand Ecko, Nike sau Adidas. Cred că se ducea la şcoală din moment ce avea ghiozdan;)). La şcoală unde copii răi râd de el pentru că n-are ţoale de firmă, pentru că e SĂRAC! La şcoală unde nimeni nu stă de vorbă cu el, în afară de ciudatul clasei, sau supraponderalul clasei; la şcoală unde nici nu ar îndrăzni să o salute pe cea mai drăguţă fată pentru că ea nu se uită decât la băieţii gelaţi şi parfumaţi; unde profesorii îi scad din puncte pentru că nu e bine îmbrăcat şi îngrijit; unde atunci când plouă stă opt ore pe zi cu ciorapii uzi în papucii rupţi. Dragă copilule, îmi promit că de astăzi de câte ori o să te revăd o să-ţi dăruiesc câte ceva din ce am eu. Sper să primeşti şi să nu mă consideri vreo psihopată. Cel mai tare îmi doresc ca atunci când voi avea bani să te întâlnesc iar şi să îţi pot da şi ţie să îţi cumperi nişte haine decente, iar atunci când voi avea şi mai mulţi bani o să îţi dau să îţi cumperi nişte superţoale dă firmă. Vreau să te rog ceva: nu-i lua în seamă pe cei care râd te tine, nici pe părinţii tăi săraci care nu-s în stare să îţi poarte de grijă. Peste ani lucrurile vor sta altfel, poate chiar se vor schimba în bine. Te mai rog să ţii cont de faptul că poţi să ai toţi banii din lume (aşa cum zice maneaua) şi să te simţi gol înăuntru. E important să simţi ploaia, atunci când te plouă, să oferi locul tău oamenilor în vârstă din autobuz şi să apreciezi oamenii după cum şi ei te apreciază pe tine. Nu uita să speri! În epoca asta tâmpită în care suntem bombardaţi de informaţie, electronică, comercial, sex, substanţe nocive, etc., cei ca tine sunt pe cale de dispariţie. Aşa-i, tu eşti un specimen rar şi trebuie să te conservi cumva. Şi te mai rog ceva: să faci o cruciţă când treci pe lângă biserică ( Dumnezeu te ştie, El nu te-a uitat)

Un alt aspect: Întotdeauna trebuie să fim mulţumiţi cu ce avem, cu ce ni s-a dat şi să profităm de fiecare secundă, de fiecare sunet, de fiecare parfum.
Mâine este ziulica mea. Acum trei ani ţineam un jurnal tâmpit în word în care consemnam toate evenimentele importante ale zilei ( acestea evident lipseau, deci scriam practic despre nimic). După trei ani sunt fericită că scriu pe blogul meu, că sunt împăcată cu mine; şi-mi place să cred, ca în fiecare an, că anul acesta va fi mai bun