Peisaj de primă vară

1.Tastatura este murdară, deci are microbi. E jeg pretutindeni...Azi a nins cu fulgi mari, a nins viscolit pe asfaltul uscat. Dupa câteva ore de vomă cerească a ieşit soarele şi a intrebat " Băi, ce p..mea se-ntâmplă aici?!". Şi a pictat un decor de vanilla sky...

2.Primăvara oamenii se îmbracă mai subţire iar florile răsar gingaşe răspândind mirosuri de nou. Speranţa reînvie în suflete, la fel şi ţâţele în cimitirul bluzelor subţiri. S-a înnoit şi marfa în piaţă - Nu numai pe stradă ci şi la discotelniţă -dacă te duci desigur, oferta este generoasă mulţumind hormonii amorţiţi pe timpul iernii. Poţi întreba simplu cât e kila de mere, de pere, de pepeni sau efectiv poţi să întrebi şi tu "cât e kila de buci" dacă eşti tipu' direct. Vânzătoarele îşi vor etala pe tarabă cele mai bune produse şi te vor îmbia cu oferte atrăgăoare, promoţie de primăvară, pentru că la vară poţi oricum să vezi la mare cururi goale câte vrei... Eternul mister feminin a pierit, sugrumat de un sutien cu push-up. Mai sunt încă masculi care îl caută, în romantismul lor de viţei neprihăniţi, dar legea pesimismului ne spune clar că se vor transforma la rândul lor în boi mari deoarece vor accepta şi ei, omeneşte, realitatea imediată, săritoare-n ochi: ţâţa.

3. Nu am înţeles niciodată obiceiurile şi superstiţiile de la nunţi. Nu o să le trec acum pe toate în revistă ci o să vorbesc despre un aspect. Atunci când mireasa se află la biserică aşteptându-şi porţia de " Isaia dănţuieşte", în cazul în care îşi face apariţia în curtea lăcaşului o altă femeie-mireasă, trebuie să-şi ascundă privirea de aceasta spre a evita ghinionul-ghinioanele. Şi uite-aşa miresele stau cu spatele una la cealalta, ca nu cumva ziua cea mare să fie pătată precum un căcăţăl pe rochia albă. Ieu personal, dacă în ziua nunţii mele întâlnesc o altă mireasă în curte la unde bate toaca mă duc frumuşel, o iau de mână, mă uit în ochii ei şi îi doresc multă fericire, sănătate şi să o iubească frumosul soţ, pentru că aşa e frumos şi civilizat. Mai mult ca sigur risc să fiu blocată, în încercarea mea de a socializa, de un grup de domnişoare de onoare, cumătre, naşa mare,naşa mica, naşa medie etc., stupind în sân şi făcând un scut uman de rochiţoaie a la nunta la români

4. Când beau cu tata o bere în bucătărie recităm asta:

"Nu cerceta aceste legi,
Că eşti nebun când le-nţelegi!
Din codru rupi o rămurea,
Ce-i pasă codrului de ea!
Ce-i pasă unei lumi întregi
De moartea mea!"
din Coşbuc, Moartea lui Fulger

Şi chiar mă gândeam dacă mai există în vremurile astea vreun copil de 23 de ani care să-i recite viitoarei soţii, în Teatrul de Vară din Costineşti:

Frumoşii trandafiri pe care-i creşte
În parcul meu, bătrânul grădinar
Răsar la soare din pământ murdar,
Precum din simţuri dorul se iveşte.

....nu ştiu sigur autorul...ceva M. Codreanu...

P.S The beauty is in the eye of the beer holder...haha