Nimic

M-am întors. Sunt dincolo de sentiment. Ură, iubire, extaz și agonie, le aduc la același numitor. Hiperconștiență și autocritică pe acorduri de rutină...Gura lumii e nulă. Gura inimii nu se mai aude de creier. Mi-e suficient să înțeleg și nu cred că e nevoie să mă mai explic. Oare toți avem nevoie de recunoaștere, de atenție? Eu nu... Și asta, cred, rezolvă foarte multe. No more pain in the ass! Știu cine sunt, acum. Și, poate, pentru prima dată în viață, nu-mi mai este teamă de singurătate. Pentru că ea, singurătatea, mi-a fost, mereu, alături.