Mircea Vintila-Draga miruna
Asculta mai multe audio Muzica

Yiddish Balkan Express...două CD-uri vă rog!


Muzica bună nu se aude pe atomic sau MTV. Nu se pune la terase sau în discoteci. Nu e mixată de un dj cunoscut într-o hală. Muzica bună se simte şi mai apoi se ascultă. Muzica bună se ascultă şi nu se uită niciodată. Muzica bună e întotdeauna aia pe care o cauţi peste tot şi nu o găseşti decât neaşteptat, fortuit, din greşeală.
Există muzică bună însă îmi permit să cred că nu există gusturi bune. Nici rele.

Într-o zi va îngenunchea o planetă întreagă în faţa unei melodii. Manelişti, roacări, folkişti, clasici, tribali, country, din frunză, vor asculta smeriţi dar nu cu urechea ci cu inima.
Acum că mi-am permis 2 minute de aiureală mă-ntorc la ce aveam de făcut.

Numaratoare

Marie Maica Preacurata, ceea ce ai purtat in pantecele tau cel binecuvantat pe Mantuitorul a toata lumea, inconjoara-ma pe mine, pacatoasa, cu dragostea ta de Maica si du rugaciunea mea la Fiul Tau si Dumnezeul nostru, ca sa-mi binecuvanteze pruncul pe care-l port in pantece si sa ma invredniceasca sa-l aduc la lumina in chip firesc si sanatos, intarindu-ma cu puterea dreptei Sale, intru care bine am nadajduit. Amin!

Castravetele cu zahăr

Sensul vieţii este iubirea. Iubirea înseamnă să te dăruieşti. Castravetele cu zahăr e mai dulce acum, iar cuvântul "împreună" cântăreşte mai mult. Probabil voi rămâne la fel de neînţeleasă cum e castravetele servit cu zahăr...Sau poate acel " împreună" ne va duce mai departe, acolo unde amândoi visăm. Şi-tr-o zi o să-ţi sărut pielea moale pe plajă gândindu-mă " ce bine îi stau ochelarii de soare şi ce bine am făcut că am crezut în noi".

Daca acest blog ar fi o floare, este ca s-ar ofili?...

E un pic greu sa te desprinzi de tine, cel fara de sens, pentru a te gandi the new you, la puterea a doua...e un destin dublat cu bune si rele inmultite, cu fiecare bataie a inimii in ecou, cu dorinta de a reusi pentru un scop dincolo de pamantesc. Atunci cand esti la varsta la care nu mai e necesar sa ceri voie, iti vine sa ceri voie. Atunci cand n-ar trebui sa plangi plangi.Atunci cand cel mai apropiat om ti-e cel mai indepartat; cand stii ca tre' s-ajungi, da' nu stii cum ci doar unde...

varzete

Din verdele de-afara
Din geamul insorit
Din tot ce n-am mancat
Vomit acum, vomit...

“Dacă iau o decizie bazată pe situaţia mea actuală, cum mă voi simţi atunci cand situaţia se va schimba ?”

Buzele tale, două petale...

Ce este dragostea- Secreţie hormonală sau boală a sufletului? Scop sau cauză? De mii de ani suntem proşti cu toţii (că o iau cam de când s-a inventat scrisul, nu măzgălelile din peşteri). Ne-am chinuit să o scriem, să o prindem în buchete de trandafiri, să o ducem în luna de miere sau să ne uităm la Trădaţi în dragoste, pentru ca în final să o uităm şi să o confundăm cu un "hai pisi, ce pregătim la micul dejun"
OOOOf...
E de multe ori ură şi iubire în acelaşi timp. Nu era chiar bou Catull când îi scria Lesbiei poeme tâmpite gen odi et amo; da' era ceva ce în clasa a XII-a nu putea pricepe...Nu-ş câte carmine şi câte abureli s-au mai scris pe lumea asta, da ştiu că de când te iubesc inima mea bate-n ritmul unei poezii cu un ifinit de strofe egale.
De ce mi s-ar părea gustos să-ţi miros părul şi de ce ascult enrique doar pentru că apare pe o sticlă de parfum care-ţi place ţie? De ce mă impresionează ideea de jumătate, de ce îmi plac poeziile,de ce m-am născut...
Mă simt ca într-un videoclip, în care, păşind pe o stradă pustie şi proaspăt udată de ploaia trecătoare, adulmec mirosul de verdeaţă cu asfalt şi zâmbesc ca o vacă la păscut. Bineînţeles că port un trench foarte lung, până-n pământ, negru, pe care la un moment dat îl dau jos spre a-mi învălui pielea în răcoarea nopţii. În acest timp mă gândesc că, dacă totul ar fi perfect, ne-am iubi precum doi handicapaţi, roz de inconştienţi...
Mai zicea şi freaku ăla de Manu Chao în Fou de toi că je te bois dans mon cafe; Mai era şi Bryan Adams cu I do it for you. Blond. Băi, îs nişte clişee- pe cât de banale, pe atât de romantice;îmi vine să urlu cu voce de bărbat şi să mă bucur cu ochi de copil. Îmi vine să te iau în braţe şi să te muşc de o ureche.Nu-ntelege nimeni arta chiar de-i scrisa ea si cu litera P.

Chopin se citeşte Ciapin ...

bethowen
Asculta mai multe audio Muzica »

Uneori ne place sa cautam evidentele :)

Oul rotund. Preambul pentru Paste

Traind in aceasta sfera carteziana mi-am permis sa imi cufund ego-ul in cenzura. In afara de vot pro/vot vontra mai exista si abtinerea. Din pacate aceasta nu dureaza mult pentru ca fiind mai mult gri, risti sa fii exilat din sanul societatii; si, oricum, odata si-odata tot trebuie sa iei o decizie, chiar daca ti-e lene sa te duci pana la alimentara. Urasc conceptul de decizie pentru ca orice decizie am lua, atat imprejurarile cat si urmarile ei NU TIN DE NOI!
10 aprilie. La multi ani mama, te iubesc, iti multumesc pentru toate...

Visatorii

Visatorul este o specie umana foarte des intalnita in societate, avand ca principale caracteristici : lipsa de concentrare, gandirea pozitiva, rabdarea si, paradoxal, incapacitatea de a face acelasi lucru de doua ori, de a verifica, de a reciti.
Cea mai iubita dintre visatori se grabea intr-o miercuri sa ajunga la serviciu pentru (ca era ceasul fara zece). Ajunsa in statie, mersul lin ii fu intrerupt de vizualizarea autobuzului ce tocmai decolase. Visatoarea mima ca se grabeste sa prinda din zbor busul si facu o fata de caine plouat ca sa il induplece pe soferul intre doua varste. A oprit... Ce bucurie. Se tari cu picioarele amortite spre bus si calca in noroiul de pe marginea trotuarului. Avea o ghiulea de noroi in talpa si totusi a urcat cu ea in bus, unde toti calatorii o priveau cu nedumerire. Lua un loc, langa o doamna in varsta si incepu sa se uite in geamul insorit. Timpul zbura si venise momentul sa coboare; se ridica copacel, indecisa, simtind privirile insistente din spate. O miscare brusca a busului, ca un bobarnac in titirez o facu sa se dezechilibreze si sa se loveasca la tibie. Nu-i nimic, fruntea sus! Durerea a disparut in 20 de secunde...

Sclipiri de geniu

Redau acum cea mai stralucita creatie a mea, scrisa in liceu:
Oda Magdei
O, Magda!
O, Magda!
O, Magda!...

Poemul integral poate fi consultat in carnetul de la Achelaritei

Fara titlu. Scrisa de tata, azi.

Deci, de Raducu Pinzaru:

Incepuse sa planga pamantul
Ma latrau pietrele
Parsive la calcatul in picioare !
Praf si lumina
In viscerele
Trupului convalescent
Dupa truda supravietuirii
In anonimat !
Totul este la superlativ
Ce bine !
Dar cu mine
Cum ramane ?
Fara bilet
Fara romante si firmituri
Acum sensul
Depinde de tine !
O DOAMNE
Sa nu ma ierti
Doar lasa-ma
Sa fiu langa TINE !

Poezia lui

Aici nu-i loc de romantisme
Nici de discutii deviante
In care sa-mi diseci truisme
In gesturi gri si enervante

Aici nu-i loc de te iubesc
Si nu se poate cum vrei tu
Nu-i loc deloc sa te privesc
In loc de da, e loc de nu...

Aici nu-i loc pentru rabdare
Nici nu incape un sarut
Insa-n teribila stramtoare
Din cand in cand am loc sa f..


Azi e marti. O sa mor necunoscuta

Peisaj de primă vară

1.Tastatura este murdară, deci are microbi. E jeg pretutindeni...Azi a nins cu fulgi mari, a nins viscolit pe asfaltul uscat. Dupa câteva ore de vomă cerească a ieşit soarele şi a intrebat " Băi, ce p..mea se-ntâmplă aici?!". Şi a pictat un decor de vanilla sky...

2.Primăvara oamenii se îmbracă mai subţire iar florile răsar gingaşe răspândind mirosuri de nou. Speranţa reînvie în suflete, la fel şi ţâţele în cimitirul bluzelor subţiri. S-a înnoit şi marfa în piaţă - Nu numai pe stradă ci şi la discotelniţă -dacă te duci desigur, oferta este generoasă mulţumind hormonii amorţiţi pe timpul iernii. Poţi întreba simplu cât e kila de mere, de pere, de pepeni sau efectiv poţi să întrebi şi tu "cât e kila de buci" dacă eşti tipu' direct. Vânzătoarele îşi vor etala pe tarabă cele mai bune produse şi te vor îmbia cu oferte atrăgăoare, promoţie de primăvară, pentru că la vară poţi oricum să vezi la mare cururi goale câte vrei... Eternul mister feminin a pierit, sugrumat de un sutien cu push-up. Mai sunt încă masculi care îl caută, în romantismul lor de viţei neprihăniţi, dar legea pesimismului ne spune clar că se vor transforma la rândul lor în boi mari deoarece vor accepta şi ei, omeneşte, realitatea imediată, săritoare-n ochi: ţâţa.

3. Nu am înţeles niciodată obiceiurile şi superstiţiile de la nunţi. Nu o să le trec acum pe toate în revistă ci o să vorbesc despre un aspect. Atunci când mireasa se află la biserică aşteptându-şi porţia de " Isaia dănţuieşte", în cazul în care îşi face apariţia în curtea lăcaşului o altă femeie-mireasă, trebuie să-şi ascundă privirea de aceasta spre a evita ghinionul-ghinioanele. Şi uite-aşa miresele stau cu spatele una la cealalta, ca nu cumva ziua cea mare să fie pătată precum un căcăţăl pe rochia albă. Ieu personal, dacă în ziua nunţii mele întâlnesc o altă mireasă în curte la unde bate toaca mă duc frumuşel, o iau de mână, mă uit în ochii ei şi îi doresc multă fericire, sănătate şi să o iubească frumosul soţ, pentru că aşa e frumos şi civilizat. Mai mult ca sigur risc să fiu blocată, în încercarea mea de a socializa, de un grup de domnişoare de onoare, cumătre, naşa mare,naşa mica, naşa medie etc., stupind în sân şi făcând un scut uman de rochiţoaie a la nunta la români

4. Când beau cu tata o bere în bucătărie recităm asta:

"Nu cerceta aceste legi,
Că eşti nebun când le-nţelegi!
Din codru rupi o rămurea,
Ce-i pasă codrului de ea!
Ce-i pasă unei lumi întregi
De moartea mea!"
din Coşbuc, Moartea lui Fulger

Şi chiar mă gândeam dacă mai există în vremurile astea vreun copil de 23 de ani care să-i recite viitoarei soţii, în Teatrul de Vară din Costineşti:

Frumoşii trandafiri pe care-i creşte
În parcul meu, bătrânul grădinar
Răsar la soare din pământ murdar,
Precum din simţuri dorul se iveşte.

....nu ştiu sigur autorul...ceva M. Codreanu...

P.S The beauty is in the eye of the beer holder...haha

N-am chef de reguli...

Stau prost cu memoria da pot sa-mi amintesc lucruri pe care nu le-am trait si sa le simt exact ca atunci cand nu s-au petrecut?
Cum ar fi ca stateam asa in apartamentul meu mic din centru la etajul 2 si era lumina-n casa numai afara noapte si canta laura stoica sau o piesa de la micael delta pe care am auzit-o la emi si mi-a trimis-o de curand pe mess. Era demult tare Si in geam vedeam afara si in acelasi timp se reflecta lumina din bucatarie cu moaca mea cu tot. Simteam o prezenta, dar nu stiu daca era cineva langa mine sau nu. Cred ca maidegraba asteptam pe someone. Si ma gandeam in sinea mea, OH ce bine e sa fii o femeie independenta, sa depasesti pragul in care scrii poezii in cap pe care le uiti a doua zi, sa te desprinzi de cuibu copilariei, sa poti sa spui da sau nu cand vrei si sa nu-ti fie frica sa adormi singura-n casa dupa 12 noaptea. Si nu aveam televizor, doar un calculator pe care scriam teme;)) si mai citeam bloguri din cand in cand ca sa inteleg psihologia blogarului roman si sa ma regasesc in refularile tuturor scriitorilor virtuali, sa-mi placa cum scriu altii doar pentru ca sunt deacord cu ideile lor si sa scriu la randul meu fara pretentii de a fi recunoscuta vreodata pentru scrisul meu. Doar un joc al dejtelor pe tastatura prafuita, in loc sa ma uit in oglinda ma uit in suflet si ma gandeam cum sa scriu cu dejtu ca cu pixu fac bataturi la mana si evrica am descoperit cu dejtu bati in tastatura si uite-asa ies literele.
Si revenind la acea seara era singura seara in care singuratatea era pentru mine ceva placut deci deloc spuuchi si nu aveam nevoie de niciun element adjuvant cum ar fi alcoolu sau tigara sau dragostea si eram eu vazandu-mi sufletu in sticla de la geam, poate ca era termopan. Si ma gandeam ca desi sunt 99% fericita lipseste ceva... Era emotia...

Innebunim, adesea, fix la sase

de Manolescu Gorun

Înnebunim - adesea - fix la şase
Când îngerii de ghips au înflorit
Mitraliind misterul de mătase
Din visul unor flori de mărgărint

Se cerne fin o groază de argint
- Ecoul se amplifică prin case
Purtându-ne în catedralele ce mint -
Şi-nebunim- atuncea - fix la şase

Funeral blues, by W. H. Auden

Stop all the clocks, cut off the telephone,
Prevent the dog from barking with a juicy bone,
Silence the pianos and with muffled drum
Bring out the coffin, let the mourners come.

Let aeroplanes circle moaning overhead
Scribbling on the sky the message He is Dead,
Put crepe bows round the white necks of the public doves,
Let the traffic policemen wear black cotton gloves.

He was my North, my South, my East and West,
My working week and my Sunday rest,
My noon, my midnight, my talk, my song;
I thought that love would last forever; I was wrong.

The stars are not wanted now; put out every one:
Pack up the moon and dismantle the sun;
Pour away the ocean and sweep up the woods:
For nothing now can ever come to any good.

Wystan Hugh Auden (n. 21 februarie 1907 - d. 29 septembrie 1973) a fost un poet englez, considerat printre cei mai importanţi şi influenţi scriitori ai secolului al XX-lea.Poemul său ironic de dragoste Auden's ironic love poem Funeral Blues (iniţial scris pentru a fi cântat de prietena sa soprana Hedli Anderson) a fost citit emoţionant în filmul din 1994 "Patru căsătorii şi o înmormântare" (Four Weddings and a Funeral).( Wikipedia)