sâmbătă, 26 iulie 2008


O lume cu prea mulţi oameni şi prea puţini copaci...
O mască fisurată şi un suflet mutant ca după Cernobîl... Melodii preferate... Un mănunchi de amintiri,răni, încercări şi două cearcăne; prea puţine răspunsuri; reacţiile mi s-au transformat între timp în dizabilităţi- sensibiliatea în paranoia- umorul în cretineli stereotipe. Viaţa e ca mersu' trenurilor, da' pe dos... Degringolada continuă în ecourile unei romanţe dintr-o viaţă anterioară.
Într-un sfârşit, rebuie să tragi linie şi să faci totalul? Eu trag două linii sub formă de cruce!
Soluţii izvorâte din apatie, decizii de moment, stări inefabile, se înlănţuie haotic până la punct. Punct? Eu pun două puncte: Ce urmează?:))- Da ce, ştiu ce a fost?!.

Niciun comentariu: