Nimic

M-am întors. Sunt dincolo de sentiment. Ură, iubire, extaz și agonie, le aduc la același numitor. Hiperconștiență și autocritică pe acorduri de rutină...Gura lumii e nulă. Gura inimii nu se mai aude de creier. Mi-e suficient să înțeleg și nu cred că e nevoie să mă mai explic. Oare toți avem nevoie de recunoaștere, de atenție? Eu nu... Și asta, cred, rezolvă foarte multe. No more pain in the ass! Știu cine sunt, acum. Și, poate, pentru prima dată în viață, nu-mi mai este teamă de singurătate. Pentru că ea, singurătatea, mi-a fost, mereu, alături.

De la țară...

Substantivul „țăran” este deseori folosit pentru a eticheta un mârlan.

Justificare.

În realitate nu avem nimic cu țăranii de rând care muncesc pentru obținerea hranei prin roadele pământului și creșterea animalelor. Nu avem nimic cu băbuțele cu pestelcă ce povestesc pe la fântâni despre nepoții plecați în țări străine. Nu avem nimic de împărțit nici cu Moromete nici cu Vitoria Lipan. Modelul arhaic al țăranului român a rămas bine înrădăcinat în stânile de munte, în satele cu meșteșugari, în cele mai uitate vetre, unde mirosuri de brânză și de fân se întipăresc în pereți de chirpici și așternuturi țesute de mână. Îi iubim pe țărani. În ridurile celor bătrâni stau anii de muncă la câmp și copiii ce au zburdat prin ogrăzi; în piepturile celor tineri bat inimi harnice, deopotrivă sfioase și pătimașe. La țară săracu-i sărac și bogatu-i bogat, iar acul nu se caută niciodată în carul cu fân.

Schimbăm registrul. Frumusețea patriarhală a vieții la sat cunoaște de ceva vreme un proces ireversibil de alterare. E ca atunci când un meteorit a lovit Pământul și au crăpat dinozaurii. E fatal. Demitizarea țăranului român îl azvârle pe acesta în aceeași oală cu mârlanii de rând, de la oraș, care nu știu să respecte, să arunce gunoiul la coș, să asculte muzica la un volum de bun simț...

Amu, doar cei over 40s mai stau să se îngrijească de gospodării și de pământuri. Cei mai tineri pleacă la muncă-n Italea. Sau în Anglea. Sau oriunde. Și-și iau mașini cu volanu pe dreapta și când se-ntorc acasă bagă manele la maximum ca să audă fetele. Care fete nevirgine o ard numai glam și pițipongesc; și au facebook și iPhone și când vine tătuca bat de la birtul din sat, dă cu pumnu în masă, că de ce nu au pus de mămăligă, că toată ziua umblă după golani, că el o umblat cu pantalonii rupți ca să țină la școală o c...

Mai sunt țărani care îmi spun: „Voi ăștia de la oraș, nu știți ce e munca, ce e ăla aer curat, mâncați de la supermagazin numai E-uri”, dar așa, cu un aer superior, ca și cum noi am fi niște pubertini ce nu cunosc despre copulație. „ Auzi, nene, eu nu m-am luat de tine că te caci afară sau că nu ai apă curentă să te speli cum trebuie...Tu de ce mă amărăști?”zisei eu... Pentru că voi ăștia de la țară nu sunteți toți niște harnici și niște productivi. Pentru că populația țării nu are cum să se hrănească numai dintr-un stoc limitat cu produse bio, de la țară; și-atunci au apărut ăia greii, care au investit și au crescut găini în incubatoare, care găini ciupesc crupe cu hormoni pe bandă rulantă. Oameni deștepți n-ați mai dat. Nu prea se mai nasc poeți la țară...Mai mult cocalari sau oieri de succes.

Astfel, am constatat că, inclusiv prin procesul demitizării ţăranului român, cuvântul „țăran” cunoaşte o nouă apreciere, total diferită de cea clasică, desemnând o persoană superficială, grosolană, inadaptată. Când te fac „țăran” nu înseamnă că am ceva cu cei s-au născut sau locuiesc la ţară, ci înseamnă că te consider mârlan. Punct.

Șincodată

A mai trecut un an, ca un dor, ca o piatră de pe inimă. Amintirile rămân și mă bucură. Cui îi mai e dor de un ”șou la șosete”, de-un prof nebun de prin liceu, de prima iubire (dar nu ultima), de caseta cu Taxi ștearsă de tata, de mers după ”țoale”, de libertate, când ai atâtea pe cap?:)Cu toate că m-am săturat de introspecție și de extrospecție, continui să procesez fiecare zgomot, fiecare cuvânt, sentimente și anotimpuri. Mă gândesc până la epuizare. Mă gândesc ziua și noaptea, fără să am vreo revelație, doar așa, pentru că vrea creierul meu.

Nu vreau să trag concluzii și nici să planific CEVA vreodată. Ăsta-i jurnalul meu.Cred că doar am crescut; în niciun caz nu m-am schimbat, ci doar am crescut...

Și ce dacă?

Băi, dacă stau să mă gândesc bine, gaura neagră e doar în capul vostru. În curând îi veți crede chiar și pe pe experții nutriționiști, esteticieni, blablabla, care vă vor spune că e indicat să aveți o dietă bazată exclusiv pe iarbă păscută și că nu e bine să vă expuneți la lumina zilei pentru că, mai mult ca sigur, vă va îmbătrâni tenul. Idioată epocă, cu piticul ei porno cu tot!
Vorbeam dăunăzi cu taica prin bucătărie (n-am mai avut demult așa o discuție). Creierul meu era în colaps, adică nu chiar...puteam să înțeleg foarte bine ce îmi transmitea emițătorul dar să construiesc o frază elocventă în completarea și dezvoltarea discursului, ba! Ăsta era blocat pe romanu fluviu, că în literatura română prea s-a inventat nimic, că Păunescu...na! deși avem cartea în bibliotecă și are unele bucăți de le știm pe de rost, și tot așa...Și apoi am început să râdem despre proști și despre creduli. Oricum ce voiam să zic e că tot ce ni se întâmpla era real. Savuram împreună acea conversație, nu pentru a trece timpul ci pentru a petrece un moment în timp...Am mai spus și o repet, latinii ăia nu erau chiar atât de fraieri...Carpe diem, ziceau ei. Pentru că, dacă în permanență ești alertat de posibile situații ale un viitor incert, mai mult ca sigur ești un prost și uiți să prețuiești ce ai lângă tine, ce e palpabil, ce merită văzut, auzit, mirosit, acum!

It's over

Mi-e dor să stau de vorbă cu sormea în bucătărie, până târziu.
Mi-e dor să mă mângâie mama pe frunte și să-mi spună că va fi bine.
Mi-e dor să mă scol la cinci cu tata.
Mi-e dor să mă rog cu bunica.
Acum plâng în mine. Noapte bună!

Dragi români

Haideți (sau mai bine zis haide-ți) să îl venerăm pe Diaconescu
Să purăm cizme cool vara
Să uităm limba română
Să ne părăsim țara
Și să-l uităm pe Eminescu

Să credem că știrile-s pe Antena 3
Sau pe Realitatea
Că viața e un shot în club
Un teanc de euro, un cont în lei
Să păcălim moartea
Să ne tragem gresie-n sufragerie
Mirosul florilor de tei
Străin ne fie, pe vecie

Să rupem grătarele
difuzoarele cu sunet surround,
Caii putere să cutremure valea
Plasme și lumânări parfumate
De toate-adunate
Pe post de suvenir din Italea
Să o ardem la canapele
De piele
Cu o cola de 10 RON
Şi când stăm pe tron
Să citim reviste
Colorate, cu ţâţe-n meteo.

Te salut, generaţie de aur!

Simplu

În fiecare dimineață mă trezesc cu zâmbetul unui copil și nimic în lume nu poate egala acest lucru. Din acest zâmbet mi-am dat seama că oamenii s-au născut pentru a râde și pentru a plânge; restul nu merită trăit. Cât trăiești viața pe pământ trebuie să guști din toate, ca mai apoi să le știi pe toate și, prea târziu, să devii mai înțelept.
M-am născut ca să pot primi acel zâmbet. Simt că trăiesc datorită lui.

Bunica

Articol pentru Cristi

Drăguci! fumociu lu mama fumoci. puci mică. ti mănânc. Eghiu. phrptpfrrr! muah muah muh.iubești mama...

De Pasti

Cristi doarme. Suntem singuri acasă pentru că toți au plecat la Înviere. Ne mulțumim doar cu vizionarea documenarului de pe Trinitas. Oare dă și slujba de Înviere la 12? E primul an în care nu cânt ” Hristos a înviat” la biserica din deal. O să-i cânt lui Cristi când s-o trezi...
În fiecare an e răcoare în sâmbăta asta, ba chiar picură. Acum la tv oamenii ating flacăra ce nu arde de la Jerusalem. Probabil că la mine la biserică își face apariția încet-încet tot cartierul, ca să-și ocupe loc. Îs sigură că la predică tata o va tăia prin mulțime spre casă, că oamenii își vor încălzi nasul la lumânare și își vor picura ceară pe haine.
Acu' arată de la catedrala patriarhală. Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Hristos a-nviat!

E Paste si ma simt ca un OU
Toujours se va gati salata de BOU
Se-aude ca a-nviat in ECOU
Batrani se-ncalzesc la RESOU
Iar iubirea e orice altceva decat un BIBELOU...

Merg pe strada insorita cu ghebul sus, intrebandu-ma,ca intotdeauna, unde merg. M-am obistuit deja sa nu cer indicatii pentru ca nimeni nu vorbeste limba mea.
Tot ce stiu acum este ca ma simt bine dupa ce am renascut. Unele simturi s-au ascutit, altele au amortit si se lasa incet umbra peste memoria diminetilor din fata ferestrei rosii; le-as vrea inapoi, dar nu fara tine.
Cateodata ma gandesc ca numai eu ma gandesc la tine...

For mi corazon

In amintirea acelor dimineti


Asculta mai multe audio Muzica

AT LAST!

Pot spune ca deja am descoperit sensul vietii la nici 24 de ani. Numele lui de cod este Vrabiuta iar cel adevarat este Cristian-David (nume pus de ta'su). Mare isprava: am reusit sa creez o fiinta careia sa-i ofer toata dragostea mea, neconditionat, si sa merite asta.
O fost greu cand l-am nascut, da' asta o sa o povestesc probabil pe un forum pentru mamici. Oricum, mi-am gasit un job fuull time, 24 din 24, iar cand imi permit sa ma furisez doua ore in oras, cu treaba, am flash-uri cu chipul lui. Il iubesc cand zice derivati de "g" (insemnand "ngh", "agu", "ungu" etc.), cand plange, cand rade, cand face poop;))
Bai, ce emo eram anu trecut!!! Ce implinita si responsabila ma simt acu'! Iar simtu' asta al responsabilitatii nu vine din constiinta si nici din statutul de mama, ci vine dintr-o dragoste imensa, cat universul de mare.
Cu neuronii stau mai naspa dupa experienta graviditatii si a nasterii; am uitat sa scriu si uit nimicuri.
Cam atat de pe planeta noastra. Salvati planeta!

At last....

At last, my love has come along,
My lonely days are over,
And life is like a song,

Ohhh at last
The stars above are blue
My heart was wrapped up in clover,
The night I looked at you

I found a dream that I could speak to,
A dream that I, can call my own,
I found a thrill, to press my cheek to,
A thrill that I, have never known,

Ohhh you smile, you smile
And then the spell was cast
And here we are in heaven,
for you are mine, at last!

canta Etta James

Inviteishan

În sfîrsit, ce mai atîta vorba pentru nimica toata? Ia, am fost si eu, în lumea asta, un bot cu ochi, o bucata de huma însufleita din Humulesti care nici frumos pîna la douazeci de ani, nici cuminte pîna la treizeci si nici bogat pîna la patruzeci nu m-am facut. Dar si sarac ca anul acesta, ca în anul trecut si ca de cînd sînt, niciodata n-am fost...
Semnat Ion Creanga


Phil Collins - In the air tonight
Asculta mai multe audio Muzica

Jurnal de bord

Ieri seara am simtit copilul miscand. Prima data mi-a parut o fluturare de aripi ingeresti dupa care se simtea intens...nu contenea sa se opresca. Mai umflata este burta in partea dreapta;)) Doctorita mi-a spus ca e posibil sa fie baiat, asta dupa ce mi-a zis acu o luna ca e fata sigur:)) Si, de aceea, i-am spus aseara copilului : "Hotaraste-te! Esti fetita sau baiat???!!!" Nu conteaza ce e pana la urma pentru ca mi-ar fi drag oricum, dar nesiguranta asta ma omoara!
Burta e in continuare insesizabila ( se vede un pic doar cand sunt dezbracata) si ma rog la Dumnezeu sa iau in greutate. Azi, 16 saptamani si 5 zile

The King is dead...Long live the King!

LOS ANGELES – Michael Jackson, the "King of Pop" who once moonwalked above the music world, died Thursday as he prepared for a comeback bid to vanquish nightmare years of sexual scandal and financial calamity. He was 50...
Fuck You yahoo pentru abordarea rapanoasa.Ce a lasat asta in urma lui n-o sa lase vreodata nici mama lu yahoo nici a lu google.
Chiar mi-au dat lacrimile azi in autobuz...se uiat lumea la mine ca la felu' paispe. Dupa ce am coborat m-o strigat niste fraieri dintr-o masina de BT...o aiurit nush ce...da eu plangeam si nu m-am obosit sa ii mai bag in seama pe cocalari. Promit un articol profund despre Michael.