Alegoria Nimicului

Necuvintele si cuvintele se razboiau la mine-n cap.Aiurea, tastatura nu voia sa scrie cu diacritice...In ochi imi jucau lumini flamande evadate din monitor.Fundul tocit de scaun se resemnase iar clipirile erau o adevarata gimnastica. Respirand odata sau de doua ori m-am gandit mai departe si-am ajuns nicaieri.M-am intalnit cu Nimicul;I-am spus ca nu-mi pare nici rau nici bine si ca parca as mai sta pe-aici (Stiam insa, ca tre' sa ma-ntorc odata si-odata).